Logo

Mare brânză că ni se goleşte ţara, domnilor!

Pe internet circulă o scrisoare intitulată "Ni se goleşte ţara, domnilor!", scrisă de Liliana Angheluţă. O scrisoare interesantă. Numai că lucrurile scrise acolo pot fi văzute şi într-o altă perspectivă. Pură şi dură. De dragul discuţiei, haideţi să analizăm scrisoarea, paragraf cu paragraf... 

"Stau şi mă gândesc: de ce naiba ne-am chinuit noi prin străini, crescând copii la telefon?! La ce bun sacrificiile atâtor mame din România care-şi ţin, cu greu, copiii la şcoli de specializare?!"

Nedumeririle sunt corecte, dar incomplete. Lipseşte întrebarea esenţială: de ce am făcut noi copii? În mod normal, atunci când decizi să faci un copil, ar trebui să te întrebi simplu şi firesc: de ce îl fac? Am vreun motiv? Şi, dacă descoperi, stupefiat, că singurul motiv pentru care vrei să faci un copil este acela că specia îţi dictează în acest fel, poate că ar fi mai bine să te abţii, mai ales că metodele contraceptive sunt ieftine şi îţi stau la îndemână. Planeta este, oricum, suprapopulată. Omenirea se descurcă şi dacă tu ai decis să nu te reproduci. Suntem deja peste 7.000.000.000. E greu de acceptat? O fi. Dar asta e singura variantă în care tu nu vei sta să te întrebi, 30 de ani mai târziu, aproape filosofic, de ce n-aiba v-aţi chinuit prin străini, crescând copiii la telefon. E o cale simplă de evitare a suferinţei.  

"Irina are vreo 50 de ani, a fost profesoară-n Bacău; de ceva timp îngrijeşte o bătrână în Italia ca să-şi ţină cei doi băieţi la şcoli. Acum, de curând, au terminat amândoi studiile: unul e inginer mecanic, altul expert bancar. După o perioadă de căutări, ţepe şi depresii, ambii au plecat în Anglia. Cel mare e zidar şi celălalt şofer! Copiii noştri! Crescuţi cu speranţa că vor trăi mai bine decât noi! Au terminat şcoli, au trecut examene grele, au privit viaţa cu ochi strălucitori, cu încredere!"

Ideea asta cum că, dacă îţi ţii copiii la şcoli, ei vor avea o viaţă foarte bună este cel puţin naivă. În lumea în care trăim poţi să ştii carte cu toptanul, nu interesează pe nimeni. Firmele te angajează dacă poţi să le aduci profit, dacă eşti dispus să-ţi laşi viaţa la birou, dacă eşti dispus să pupi în cur un şef complexat sau o şefă frustrată, dacă renunţi la viaţa personală de dragul unui birou din termopan etc. Normal că, având studii superioare, orgoliul nu te lasă să faci toate astea, aşa că urmează inevitabil să suferi: ţepe şi depresii. Şi, plecând în Anglia, adică ajungând printre oamenii foarte bogaţi ai planetei, vei putea să fii doar şoferul acelor oameni bogaţi. Sau zidarul acelor oameni bogaţi. Îi doare fix în fund pe englezi că doi români "au trecut examene grele" şi "au privit viaţa cu ochi strălucitori"! Dacă eşti profesoară în Bacău şi, mai ales, dacă eşti nevoită să te duci în Italia ca să ştergi boşorogi bogaţi la cur, poate că nu eşti în situaţia de a dărui lumii doi urmaşi. Repet: planeta numără 7.000.000.000 de indivizi. Zilnic, toţi mănâncă, beau şi se duc la toaletă. Numai dacă te gândeşti la sistemele de canalizare...

"Mulţi, prea mulţi consideră că sunt iresponsabili, că nu ştiu pe ce lume trăiesc, că nu se implică politic şi social! Dar această lume, în care au venit fără voia lor, ce le oferă?! Sărăcie şi lipsuri! E suficient să ne gândim la alocaţia pentru copii, în valoare de 10 euro în România şi de peste 100 euro în mai toate ţările europene."

Dacă te gândeşti că "lumea" nu oferă nimic copiilor tăi care "au venit pe lume fără voia lor" eşti în eroare. Lumea este o abstracţiune. Încearcă să treci de această abstracţiune şi vei constata că lumea este formată din indivizi şi că indivizii nu oferă nimic nimănui. Dimpotrivă, fiecare individ se luptă, pe viaţă şi pe moarte, pentru resurse şi este gata să dea în cap aproapelui său ca să aibă mai mult. Dacă n-ar fi fost aşa, n-ar fi existat războaie. Nemaivorbind că este aberant să te gândeşti să faci copii cu gândul la alocaţia de la stat şi apoi cu gândul că aceasta are o valoare de... 10 euro. 

"Copiii noştri cresc cu grija că li se termină acuarelele, că nu sunt bani pentru cărţi de citit, că dacă li se dezlipesc din nou pantofii, trebuie să aştepte o lună, nici gând să se poată apropia de cursuri de înot, de vioară sau de dans, precum semenii lor din alte ţări vecine."

Dacă n-ai bani de acuarele, de cărţi şi de pantofi, de ce mai faci copii? Pentru că sunt "mici şi drăgălaşi"? Oho, am întâlnit mulţi oameni, pentru care acesta este singurul argument: "mici şi drăgălaşi". Dansul, înotul şi vioara n-au fost niciodată pentru toată lumea, au fost privilegiile bogaţilor. În rest, un prezervativ este mult mai ieftin. Foloseşte-l!!! Scuteşti de chin un om şi te scuteşti şi pe tine de chinul de a-l vedea chinuindu-se, o viaţă întreagă. 

"Ştiu că nu vor putea merge în excursiile care costă prea mult pentru buzunarul părinţilor, învaţă să reziste şi devin tineri. Gândesc că vor munci şi le va fi mai bine! Dar convingerea lor se spulberă repede!"

Păi, dacă vor munci, în mod sigur nu le va fi bine. Cine mama dracului se simte bine trezit la ora 6.00 dimineaţa, coborât grăbit în metrou, mâncat sau nemâncat, ajuns la un serviciu idiot cu şefi şi colegi cretini, muncit 10-12 ore pe zi, ajuns într-o locuinţă închiriată, obosit mort, plătit prost (în ziua de azi, chiar dacă eşti plătit bine, eşti plătit prost) şi cu 10 zile concediu pe an, care şi astea îţi sunt reproşate, că nu ai stat la muncă să ţii firma sus! La dracu, nu trebuie să fii doctor în ştiinţe sociale, ca să pricepi că aşa arată viaţa unui om sărac! Şi că nu are cum să-ţi fie bine aşa...

"Dau interviuri, lasă CV-uri, şi descoperă în scurt timp că nu-i vrea nimeni! Puţinele oferte de muncă cer: experienţă minim 3 ani, două limbi străine, atestate, doctorate, certificate de orice fel! Proaspeţii absolvenţi îmbătrânesc brusc!"

Iar tu, părinte, atunci când ai decis să faci un copil, nu te-ai gândit o clipă la toate astea. Nooooo.... Tu te gândeai că va fi proprietar de mină de diamante şi că nu va fi nevoit, în viaţa lui, să depună un CV.

"Angajatorii, pe de altă parte, ştiu că cei ce doresc să se angajeze ar fi în stare să accepte orice: şi oferă muncă la negru, contracte pe termen de 3 luni – astfel, taxele plătite vor fi minime – iar uneori, uită să plătească!"

Mai bine vă întrebaţi de ce fiii şi ficele voastre nu bat cu pumnul în masa angajatorului, de ce nu-şi negociază la sânge privilegiile, de ce nu se organizează în sindicate care, în clipa în care angajatorul îşi face de cap, încetează brusc orice fel de activitate, de ce nu cer să li se plătească orele suplimentare, de ce nu înregistrează pe telefonul mobil ordinele la limita legii pe care le primesc de la angajatori ca să-i dea în gât în faţa autorităţilor, de ce nu reacţionează ferm la abuzuri, de ce nu luptă la rândul lor? Vă spun eu de ce: fiindcă, la şcolile alea înalte, nimeni nu-i învaţă toate astea. În general, absolvenţii ies dresaţi şi uşor îndobitociţi. Numai buni să fie exploataţi de către angajatori.

"Sunt copiii noştri! Se luptă cu o societate care le cere totul, dar nu le oferă nimic! Dimpotrivă, majoritatea tinerilor se simt storşi de vlagă, scârbiţi de viaţa care ar fi trebuit să le fie frumoasă. În curând, la prima ocazie, vor pleca din ţară unde văd cu ochii! Mulţi au deja rude sau prieteni prin Italia, Germania, Anglia!"

Încă o dată: "societatea" este o abstracţiune. Logic că "nu oferă nimic". Părinţii idealişti cred că "societatea oferă". Dacă ar fi citit, în viaţa lor, măcar o pagină de istorie, ar fi aflat că viaţa nu este nici frumoasă, nici urâtă, ci este un spectacol al conflictelor între indivizi şi naţiuni. Cel slab pierde, cel puternic câştigă. Iar un copil care vine pe lume într-o familie care nu are bani de acuarele, nu are nici cea mai mică şansă în această lume conflictuală. Să fim serioşi.  

"România are 5 milioane de pensionari necăjiţi, aproape 5 milioane emigranţi şi restul…Din acest rest, ni se duc tinerii, domnilor!"

Da, se duc. Şi se duc să fie sclavii unor străini bogaţi. 

"Vor întemeia familii prin Scoţia, prin Belgia etc, vor cumpăra case acolo, vor face copii ce vor fi cu adevărat fericiţi şi nu se vor mai întoarce."

E, hai, chestia asta cu fericirea... În rest, da, e adevărat, vor face copii, care vor fi, la rândul lor, sclavi prin birouri de termopan, 10-12 ore pe zi. În cel mai bun caz. E posibil să le fie respinse CV-urile şi nici măcar sclavi să nu fie...

"Pentru că nu vor ierta niciodată că ţara în care s-au născut i-a alungat!"

"Ţara" nu alungă pe nimeni. "Ţara" e o abstracţiune. Cine pleacă, o face fiindcă s-a născut - nici el nu ştie de ce - într-o garsonieră, din nişte părinţi săraci, care l-au făcut cel mai probabil fiindcă şi-au dorit un copil "mic şi drăgălaş", constatând, apoi, că nu au bani de acuarele şi pantofi. Am putea încerca să fim lucizi şi să vedem lucrurile aşa cum sunt, în lumina lor pură şi dură. 

Nu, nu vreau să spun că numai bogaţii ar trebui să facă copii. Poate să facă oricine, atâta timp cât îşi înţelege condiţia. Cel mai bun lucru pe care poţi să ţi-l oferi atunci când nu poţi să-ţi oferi nimic e luciditatea.  

FOTO - superworldwar.com

DEZBATEREA.RO