Logo

La 20 de ani eram poet (II). PORCUL ILLUMINAT

PORCUL ILLUMINAT

Zeama de creier idealist e toxică,

i-aş biciui pe revoluţionarii exaltaţi,
pe "intelectualii de acţiune" i-aş da la rânit morga,
i-aş ţine fără pix pe teoreticienii labagii
care-şi scriu "opera" proastă în zone de conflict,
pitindu-se prin ambasade sau prin bodegi ocolite de gloanţe,
cerşind un "plus de autenticitate" pe senzorul aparatului digital,
în camera amputărilor urgente.

Gânditori eleganţi, cu apucături umaniste, borăsc ideologii letale,
mai ales dacă au planuri generoase cu semenii lor

şi vor să facă Binele cu Forţa.


Citesc zilnic eticheta borcanului cu sloboz istoric:

Comunism, Capitalism, Economie Socială de Piaţă, Globalizare, Naţionalism,
Corporatism, Stânga, Dreapta, Securitate, Apărare, Terorism, Criză -

cuvinte lungi ca bolile,
ciumă, cancer şi holeră,

cuvinte mari ca tumorile maligne,
crescute strâmb în carnea oamenilor,
în textele analiştilor politici,
şi pe străzile oricărui mic şi liniştit oraş provincial...,
(vai, ce duios sună, vai).

Citesc atent ingredientele produsului,

creieri frecaţi isteric, să sară borşul
numit, pe nedrept, „climat politic” sau "istorie":

Arhipelagul Gulag, Auschwitz Dachau
şi Gherla, şi Aiud, şi Jilava, şi Baia Sprie, şi Periprava, şi Piteşti,

climaxuri obţinute la cald
din carne şi sânge,
din speranţă şi dezamăgire,
din mizerie cotidiană
şi din ceea ce unii au numit "ideal",

din ce se poate
şi din ceea ce nu se va putea niciodată,  

când omul vrea binele omului,

când marile viziuni
ling rahatul limitelor fiinţiale.   

Bipedul cu unghii late şi fără pene e dincolo de concepte,
dacă aţi uitat asta, stingeţi-vă o ţigară în ochi
să simţiţi durere
şi să reîntâlniţi fiinţa pură, în carne şi sânge,
văduvită de orice transcendent

sau recurgeţi la durerea primordială,
priviţi copiii canceroşi,
da, da, citostaticele nu-i ajută, vor muri urlând,  
parcă simţiţi disperarea absolută,
imposibil de conceptualizat.

Omul?
Chestiunea e simplă.

(Angajaţii institutelor de statistică
arborează zâmbete ştiinţifice,
dar noi le arătăm degetul mijlociu ridicat,
le tragem la muie cu eleganţă,
fiinţa umană evadează din sistemul lor de cifre, din grafice, din tabele,
pentru a zbura orgasmatic cu ochii deschişi…)

Nu, comunismul, n-a ajutat pe nimeni
(milioane de morţi dansează lambada în registre funebre),

Nu, capitalismul n-a ajutat pe nimeni,
(miliardari sceleraţi sug lapte de mamă din diamante reci    
şi sclavi cu laptop, datori băncilor, îşi frâng destinul pe Facebook)

A treia cale nu există.

A patra cale nu există nici ea.

Drama e că istoria nu s-a terminat şi mai urmează ceva.

Viziunea globalistă, multiculturală şi politic-corectă
ne goleşte de întrebări,
ne închide în certitudinea imediatului simbolic,

omul cade sub brand,
sub logo şi sub iluzii prefabricate,
strivit de rolul pe care trebuie să-l execute pe scena socială. 

Existenţa se goleşte de sine însăşi
suptă de circul aparenţelor,
ca un joben din care nu mai ies porumbei,
ca un zâmbet de copil din care a dispărut copilul,
ca un glonţ de gheaţă care se topeşte lent în inima executatului.

Porcul illuminat e singurul fericit – priviţi-l! 

Păşeşte demn pe bulevarde,
grohăindu-şi mulţumirea.

Sau grohăindu-şi, pur şi simplu, noile concepte,
pentru care se moare,
în scopul unei vieţi mai bune.

(FOTO - The Incredulity of Saint Thomas, Caravaggio)

 

DEZBATEREA.RO