The Best bookmaker bet365

Menu

IDA mi s-a părut rece. LEVIATHAN mi s-a părut cald

Dacă aş fi avut eu puterea să decernez, în 2015, Oscar-ul pentru cel mai bun film străin, nu l-aş fi decernat peliculei poloneze "Ida". Ci peliculei ruseşti "Leviathan".

Da, "Ida" este filmat excepţional. Poate chiar perfect. Este alb-negru, fiecare chip apare în punct forte, se respectă regula treimilor şi a numărului de aur în fiecare imagine. Şi fiecare imagine poate constitui - ruptă de celelalte - o fotografie de geniu, în spatele ei ascuzându-se tensiune, idee, mesaj. 

În ciuda acestor evidenţe, filmul este manierist. Aproape tarkovskian. Am mai văzut, parcă, undeva, toate astea. Am mai văzut perfecţiunea imaginii surprinsă pe senzorul camerei de luat vederi. Şi suferinţa evreilor am văzut-o. Da, povestea Idei te mişcă. Adolescenta evreică, aflată în pragul jurământului călugăresc de castitate şi calicie îşi caută părinţii morţi. Mătuşa ei, alcoolică, - "Wanda cea roşie" - fost procuror care i-a băgat la puşcărie pe "duşmanii poporului", ajunsă damă de consumaţie, îşi caută rudele. 

Virgină şi prostituată, cu chipuri picturale, trăiesc împreună aceeaşi dramă intensă şi poartă, uneori, dialoguri savuroase, ca acesta:

-Ai să vii la jurămânul meu de castitate?

-Nu. Dar am să beau pentru tine.

Impresionant, dar lipseşte, pe undeva, corectitudinea politică. Dacă tot avem de-a face cu o "Wandă cu părul roşu" (ah, ambivalenţa acestui roşu - atât capilar, cât şi politic!) fost procuror care a băgat la zdup niscai "duşmani ai poporului", poate că ar mai fi trebuit să existe în film barem o simplă replică legată de suferinţa celor morţi în închisorile comuniste. 

O singură (şi simplă) replică despre acei "duşmanii poporului" - şi a rudelor lor care i-au căutat şi nu i-au mai găsit. 

Suferinţa umană este şi aici, dar este şi acolo. 

Suferinţa este în Holocaust. Şi în Gulag.

Nu există o astfel de replică. Aşa că filmul m-a determinat să exclam la final: "A existat un Holocaust. Dar a existat şi un Gulag." Mai mult nu comentez.

Leviathan, în schimb, este imperfect filmat, dar vezi tuşa umană în orice imagine. Lilka şterge masa de firmituri cu gestul oricărei femei, soţul ei suferă la fel ca orice bărbat, primarul e corupt ca orice primar, adolescentul trăieşte drama oricărui adolescent, corupţia este aceeaşi ca peste tot - filmul este mult mai acoperitor din toate aceste puncte de vedere.

"Ida" vorbeşte - în tuşe rafinate - despre anumiţi oameni. 

"Leviathan" vorbeşte - în tuşe directe - despre oameni pur şi simplu.

Eu m-am simţit mai aproape de "Leviathan". 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk