The Best bookmaker bet365

Menu

Hipsterul european e speriat de islamizare!

Zilele astea e mai confortabil să fii ateu, niciun zeu să nu-ţi bântuie creierul, niciun ritual să nu-ţi organizeze viaţa, nicio religie să nu-ţi ocupe spiritul. 

Eşti lucid când înţelegi că cerul este gol, că viaţa pe care o trăieşti aici şi acum e singura, că după ce ai murit nu mai vine nimic, că tu eşti demiurgul. Dar chiar şi aşa – fiind, în sfârşit, lucid după cei 2000 de ani de creştinism – trebuie să recunoşti că, în povestea personajului din Nazareth, s-a regăsit întregul Occident. Şi, în numele lui, s-a construit o civilizaţie.

A fost povestea noastră comună. Nu credem toţi. Dar o ştim cu toţii. 

Ne-au trebuit 2000 de ani să pricepem că e greşit să ucidem în numele unui zeu, să fim toleranţi cu lesbienele, cu homosexualii, cu negrii, cu islamicii, cu bogaţii, cu săracii, cu hinduşii, cu taoiştii. Cu cei care sunt altfel. 

Am înţeles că a fi altfel nu e o vină. 

Chiar şi pentru ateul lucid (în sfârşit tolerat şi el), povestea lui Is.Hr. este o poveste puternică. Fiindcă a unit, sub un simbol comun, generaţii întregi. 

Nu vreau să discut întârzierile pe care religia le-a produs în ştiinţă şi nici abuzurile Inchiziţiei. În ciuda acestor întârzieri şi în ciuda acestor abuzuri, Europa a avut acces şi la adevărata cunoaştere, cea ştiinţifică, iar vocile care cer Vaticanului să-şi ceară iertare pentru arderea pe rug a vrăjitoarelor încă se fac auzite.  

Astăzi, de ce, oare, am ajuns, la noi acasă, în această Europă bogată şi lucidă, să ne temem? 

Şi de cine? 

De nici măcar 1.000.000 de oameni care au plecat pe Mediterana, cu bărcile, în căutare de pâine şi de acoperiş deasupra capului? 

Dar oare nu avem noi televizoare plate? Nu avem noi smartphone-uri? Nu avem noi casele noastre frumoase, cu camere de luat vederi la poartă? Nu avem noi conturi în bănci? Nu avem noi maşini elegante şi puternice? Nu avem noi haine frumoase? Nu avem noi biblioteci? Nu avem noi muzee? Nu avem noi cultură? Nu avem noi tehnologie? Nu cheltuiesc ţările noastre miliarde de euro pentru înarmare? Nu avem noi armată? Avioane? Mitraliere? Scuturi anti-rachetă? Nu avem noi internet de mare viteză?

Şi mai ales, cel mai important lucru cu putinţă, nu avem noi 2000 de ani de creştinism în spate, deci o Europă profund spiritualizată religios? 

Nu a sculptat Michelangelo "Pieta"? Nu l-a creat Dostoievski pe stareţul Zosima? N-a pictat-o Rafael pe Fecioara Maria, în fel şi chip ?

De ce tremurăm ca nişte pisoi proaspăt fătaţi? 

De ce icnim dureros că vin nişte oameni - tot din carne şi oase, la fel ca noi - să ne islamizeze? 

Ştim bine de ce ne temem. 

În zilele noastre, când vine vorba de filosofie de viaţă creştină, sunt puse pe masă exclusiv dogme şi percepte. Idei. Niciodată fapte. În spatele Vaticanului, sărăcimea doarme pe cartoane. În umbra bisericilor ortodoxe, mântuirea nu ia niciodată forma unei cantine a milei. Zeul e prea sus. Omenirea a rămas aici, cum a fost întotdeauna: nedreaptă. Dar noi ne-am obişnuit cu asta. Cei care vin sunt vitali, îşi cer locul sub soare, religia lor îşi cere faptele pe care religia noastră şi le-a consumat deja.

Creştinismul? În lipsa unui nou miracol (petrecut într-un mare mall) şi în lipsa unei noi revelaţii (survenite pe orice autostradă), catolicismul şi ortodoxia par, mai mult decât oricând, două curente politice. Ca stânga şi dreapta. 

Cât timp mai vrea creştinismul să trăiască din anticele miracole ale lui Is. Hr. şi din antica revelaţie a Sfântului Apostol Pavel, pe drumul Damascului?  

Cunosc ortodocşi care intenţionează să treacă la catolicism, ca nişte politicieni care schimbă partidul, fiindcă în catolicism e mai multă bogăţie şi mai multă eleganţă. Şi invers, există oameni care trec de la catolicism la ortodoxie, fiindcă în ortodoxie e mai multă spiritualitate, iar sfinţii poartă aureolă. 

Nu vedeţi? E doar politică. E doar recuzită. De la Catedrala Sfântul Vasile din Moscova şi de la Bazilica San Pietro din Roma puteţi auzi declaraţii şi promisiuni, aşa cum auziţi de la Washington şi de la Kremlin. Cuvinte. Puterea cuvântului în urechea conştiinţelor slabe. Şi, evident, haina dogmatică este o simplă filosofie chioară despre lumea de dincolo.

În politică, ideologii şi grafice economice. În religie, dogme şi grafice economice. Despre asta e vorba, în Europa. Politica promite Binele pe lumea asta. Religia promite Binele, pe lumea cealaltă. O Europă care acoperă, într-o perdea de cuvinte, două lumi. 

Or, până la lumea de dincolo, trăim cu toţii pe lumea asta. Înţelegeţi care "Bine" este mai mult disputat.

Binele de aici, evident. 

Ironia supremă pleacă tot de la dogmă. Dogma creştină. Porunca de a-ţi iubi aproapele, ca pe tine însuţi. Aproapele tău e cel asemenea ţie. Iar tu eşti asemenea zeului tău. Un islamic este om, îţi este aproapele. Oare ar respinge Iisus Hristos, în zilele noastre, un negru sărac, aflat în căutarea unei vieţi? Doar pentru că e negru? Şi doar pentru că crede în alt zeu? 

Dacă citeşti Evangheliile, nu-l poţi vedea altfel pe Is. Hr. - în cazul în care ar coborî, astăzi, pe pământ - decât oferindu-i pâine şi vin unui refugiat. Aceasta este imaginea Creştinismului. 

A ieşit Papa sau vreun Patriarh ortodox să spună: "Pâine şi vin, dragi imigranţi, acesta este trupul şi sângele zeului nostru, iar aceasta este o simplă lumânare, veniţi de luaţi lumină? Suntem creştini, vă vom şterge pielea de sarea aspră a Mediteranei?"

Poate că acesta ar fi un miracol, unul al zilelor noastre.

De fapt, orice gest ieşit din coordonatele politicii ar fi un miracol.

Criza imigranţilor oferă creştinismului oportunitatea de a face fapte creştineşti. Nu de a emite exclusiv idei. Şi imagini cu Papa în papamobil sau cu nu ştiu care patriarh ortodox în Parlament, printre politicieni.

Sunt zilele în care se aud tot mai multe voci care susţin că ne ameninţă islamizarea. Că islamul e rău. Că creştinismul e bun. Că toţi islamicii sunt răi şi negri. Că toţi creştinii sunt buni şi albi. 

Pentru a-şi dovedi bunătatea, inspirată de Isus Hristos, creştinismul îşi poate trimite cavalerii generozităţii şi ai toleranţei să-i ingroape, plângând cu omenească milă, pe copii morţi ai islamului aduşi la ţărm de valurile Mediteranei. 

Creştinismul îşi poate trimite preoţii să îngrijească femeile. Să le ofere pâine şi vin bărbaţilor. În numele perceptului: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" În numele lui Isus Hristos. Rămâne de văzut dacă acel negru înfometat aruncă pâinea. Sau varsă vinul, în numele religiei lui. Şi, mai ales, rămâne de văzut, dacă are în buzunare vreo bombă cu ceas.  

Visez la un Papă (sau la un Popă) care să zică: "Aţi venit pe pământurile noastre speriaţi de gloanţele dictaturii. Fiţi bineveniţi. Acesta este trupul şi sângele domnului nostru.  Acestea sunt bisericile noastre. Puteţi să nu credeţi în zeul la care se închină tribul nostru. Credeţi în ce vreţi voi. Dar noi am venit cu pâine. Şi cu vin. Vă ştergem lacrimile. Vă pansăm rănile. Păstraţi-vă religia. Iar noi ne-o vom păstra pe a noastră."

Poate că aceasta ar fi o nouă revelaţie. Una a zilelor noastre, în care redescoperirea modelului christic ar fi singura pavăză în calea – vai! – islamizării.

În locul acestui comportament, nu auzim decât o lungă lamentare - imbecilă în mod absolut - cum că vin teroriştii să ne islamizeze.

Teroriştii sunt terorişti.

Refugiaţii sunt refugiaţi.

Un refugiat nu e un terorist.

Iar dacă teroriştii vin să ne islamizeze, cu gloanţe şi autodetonări, la noi acasă - în umbra bisericilor noastre – înseamnă că nu se justifică niciun euro cheltuit, până acum, pe înarmare. Fiind neputincioşi, merităm să pierim ca nişte neputincioşi. 

Aici, unde ne apără armatele noastre, armate în care toate naţiunile continentului au investit miliarde de euro, jertfind pensiile bătrânilor şi educaţia copiilor, gloanţele terorismului n-ar trebui să impună niciun zeu. 

Creştinaţi-i voi pe islamici, cu bunătatea creştină, la voi acasă, dacă zeul vostru mai are putere, dragi sacerdoţi catolici şi ortodocşi! Asta, dacă nu cumva aţi uitat cum se face, orbiţi de bogăţiile pe care le-aţi strâns în cei două mii de ani. 

Nu mai ştiţi cum se face? 

Vă trebuie apă şi har. Atât! 

Ce vă opreşte? 

Aveţi apă.

Poate nu mai aveţi har.

Şi nici apă nu vă mai trebuie, fiindcă Mediterana a făcut toată treaba.

Sfântul Ioan Botezătorul - pe care îl invocaţi atât de des! - mânca lăcuste în deşert. Is. Hr. a fost 40 de zile în pustie, legenda spune că a fost ispitit de însuşi diavolul, dar tot legenda spune că a rezistat ispitei. Predicau pe dealuri, cui avea timp şi chef să-i asculte. Erau îmbrăcaţi în zdrenţe şi se rezemau în toiege din lemn. Aşa au creat o civilizaţie!

Voi, dragi sacerdoţi catolici şi ortodocşi? Ce faceţi? Cu toată tehnica de comunicare pe care v-o oferă atât de civilizata Europă?  

Ne temem cu toţii că vom fi islamizaţi, la noi acasă. De la politicieni până la simpli oameni care se autointitulează religioşi. Ridicol! 

Străbătând valurile Mediteranei, băieţii ăştia fără o para chioară în buzunar, cu copii înecaţi şi femeile disperate, nu se gândesc o clipă: "Ne creştinează ăia la care ne ducem! Ne schimbă structura etnică. Se vor împreuna cu femeile noastre şi le vor face copii."

Adică lor nu le e teamă, deşi sunt mai puţini ca noi şi sunt state care-i aşteaptă cu mitraliere la frontieră. 

Nouă, da, ne e teamă! 

Oare ne-am pierdut vitalitatea? Oare ne-am separat atât de mult unul de celălalt, încât nu mai putem găsi o poveste comună la care să lăcrimăm sau pe care, ascultând-o împreună, să ne regăsim optimismul? Oare zeul bătrânului continent – Is. Hr. – şi-a pierdut mana în cei peste 2000 de ani? 

Priviţi-ne! Europeni sănătoşi, îmbrăcaţi în haine de firmă, aşezaţi confortabil în fotoliul de acasă sau la volanul unei maşini scumpe, între două sesiuni de shopping, tremurăm ca varga: "Traversează ăia Mediterana, vin să ne islamizeze! Vin bărbaţi tineri. Se vor împreuna cu femeile noastre. Vor schimba structura etnică şi religioasă a Europei."

Se vor împreuna cu femeile noastre? 

E tot ce putem gândi despre femeile noastre, europene, rafinate, culte, civilizate, machiate, rujate, coafate, citite, cu diplome de studii superioare în buzunar? Că abia aşteaptă să se “împreuneze” cu refugiaţii?

Nu vedeţi cât este de ridicol?

Mai bine ne-am gândi cine are de câştigat din criza imigranţilor. Ca în orice război, şmecherii fac bani. Oare cât dintre fondurile europene destinate imigranţilor vor intra în buzunarele unor afacerişti mai deştepţi cu cinci minute? Oare nu cumva cineva are interes să primească aceşti imigranţi, ştiind că nu sunt capabili să islamizeze pe nimeni şi nici "să schimbe structura etnică a continentului"? Câţi bani sunt alocaţi pe cap de imigrant? 6.000 de euro? Şi vor ajunge toţi la imigrant? Really?

În ţările din care vin, oare nu petrolul este cel vizat?

Dar dacă nu a fost nicio clipă vorba, în acest război, de creştinism şi de islam? Sau de dictatură şi democraţie? Ci doar de petrol, gaze şi aur, într-un cuvânt resurse, aşa cum a fost întotdeauna în istorie?  

Oare nu sunt religiile nişte supape excelente prin care se scurg interese, politici, strategii, jocuri de putere? După părerea mea, sunt. Altfel nu se explică de ce religiile au fost întreţinute mii de ani.  

Dar dacă ar fi să mă mut, împreună cu 1.000.000 de copii cu minţile pure pe o altă planetă, până şi eu, ca simplă persoană nepricepută în chestiuni de arhitectonică socială, primul lucru pe care l-aş face, ar fi să-i împart în două tabere şi să le bag în capete două religii diferite. Unii se vor teme întotdeauna că ceilalţi vor vrea să-i convertească. În felul ăsta, toţi vor fi ocupaţi. Şi deasupra tuturor, va fi o clică de oameni care prosperă, stăpânind resursele. Sigur că nu voi avea niciodată posibilitatea să fac acest experiment, cel mult să scriu un roman science-fiction pe tema asta.

Dar alţii fac acest experiment chiar aici, pe planeta noastră. Şi prosperă. 

Iar voi n-aveţi decât să vă lamentaţi în faţa smatphone-ului, pe Facebook, că vă islamizează sau că vă creştinează ăia care vin. 

În tot acest timp, băieţii deştepţi aud petrolul curgând prin conducte, gazele fâsâind şi banii cum le umplu conturile.

O lume interesantă, nu-i aşa? 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk