Logo

Mama lor a dracului de bani, Radule! Şi mama ei a dracului de putere...

N-am scris pe site ştirea că avocatul Radu Nistor a fost săltat de DNA, oricum a apărut pe toate site-urile de presă. Am preferat să las să treacă timp, pentru a-mi decanta ideile şi a scrie ce urmează... 

Nu l-am cunoscut foarte bine pe Radu Nistor. Ne-am întâlnit întâmplător pe la câteva sindrofii şi de câteva ori prin oraş, aşa cum se întâlnesc toţi ziariştii cu persoanele publice.

Ultima dată, chiar am băut un şpriţ împreună la un eveniment monden organizat la Ramada de un ziar local şi discuţia s-a legat despre literatură şi despre cum făceau presă scriitorii: Caragiale, Arghezi....

"Îmi plac analizele tale, dar îţi lipseşte răutatea", mi-a spus Radu.

Ce să-i fi răspuns? În perioada aia mi-era lehamite să mai aştern un singur rând pe hârtie, atât de acut simţeam lipsa de sens a exprimării publice, necum să explodez în pamflete şi analize sclipitoare. Şi discuţiile au continuat de parcă eram la un cenaclu literar. Radu Nistor ştia. Citise mult din presa pe care o făcuseră scriitorii români, era instruit, ca orice avocat care a petrecut multe ore în bibliotecă.

De atunci nu l-am mai văzut, decât 5 minute, o dată, întâmplător, în oraş. Ne-am salutat şi a plecat fiecare la treaba lui.

Azi aflu că a fost prins cu şpagă, folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, favorizarea infractorului, trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată etc. 

Radu Nistor este un simptom al unei societăţi bolnave. O manifestare a unei boli sociale. 

Boala se numeşte miraj. Mirajul că poţi avea bani şi putere - repede şi din nimic.

Mă pun azi în pielea lui Radu Nistor. Şi eu am făcut o facultate, mi-am tocit coatele prin şcoală, la Bucureşti, am stat în cămin, am stat în gazdă, am făcut eforturi, am petrecut mii de ore prin biblioteci. La fel cum a făcut şi el. În ideea de a face o carieră. În ideea de a construi ceva. 

Şi punându-mă în pielea lui, următoarea întrebare este firească: de ce naiba să-ţi compromiţi munca de atunci şi toată cariera, încă de tânăr, pentru 2000 de euro să zicem, sau pentru altceva? 

Răspuns: pentru că societatea e bolnavă, iar boala asta se transmite, cu precădere, la tineri. 

Ştii că banii ăştia nu-i poţi câştiga niciodată, rapid, din muncă cinstită - şi atunci rişti. 

Ştii că putere şi apreciere nu capeţi, într-o societate în care jocurile sunt făcute, mesele sunt aranjate, locurile sunt ocupate - şi atunci rişti.

Treci de partea răului.

Unii riscă. Unii trec de partea răului. 

Nu pot să spun decât un lucru, în încheiere: mama lor a dracului de bani, Radule! 

Şi mama ei a dracului de putere!

"Îmi plac analizele tale, dar îţi lipseşte răutatea!", mi-a spus Radu. Da, este adevărat. Cumva m-am sustras mirajului banilor şi al puterii - şi văzând cum oamenii îşi riscă viaţă, carieră şi renume pentru nimic, mă apucă iar lehamitea şi criza indusă de lipsa de sens.

Şi îmi pare rău de orice om din generaţia mea care pierde calea.       

 

  

 

DEZBATEREA.RO