The Best bookmaker bet365

Menu

1. Mihai Alexandrescu - Jurnal de Consilier. Jocul acesta nu e despre poză, ci despre cum schimbăm poza

Ca ziarist, renunţi greu la scris. E parte din viaţa ta. 

Meseria de a pune realitatea în cuvânt îţi dă iluzia că schimbi lucrurile. Uneori nici nu este o simplă iluzie, chiar schimbi, fundamental, gânduri şi mentalităţi. Scrisul devine microb, te posedă, în unele cazuri te usucă. Şi, pentru că te usucă, mulţi ziarişti ar vrea să se lase de meserie, "să iasă din presă", dar puţini ajung s-o facă. Şi aceştia o fac "prea târziu", când pielea lor capătă culoarea tutunului, iar buzele culoarea cafelei. Mă refer la ziariştii adevăraţi, nu la "acoperiţi". Alături de medici, poate că sunt şi ziariştii nişte eroi, au tăiat pe burtă existenţa, ca să îi arate conţinutul - adesea fetid, rareori proaspăt şi delicat. Nu vindecarea este, întotdeauna, scopul peniţelor ascuţite, ci cunoaşterea. Dar şi vindecarea, dacă stau să mă gândesc mai bine.

Ca ales - fie şi numai consilier local - aproape că este o obligaţie să scrii. E secolul XXI, ai la îndemână Facebook-ul, ai posibilitatea de a construi un site sau măcar un blog, trăim în era smartphone-urilor.

Practic, n-ai nicio scuză să nu îi ţii pe votanţii tăi la curent cu gândurile pe care le nutreşti în legătură cu oraşul, cu judeţul sau - la alt nivel - cu ţara.

Te obligă la comunicare principiul fundamental al democraţiei, acest acord provizoriu prin care oamenii, în calitate de votanţi, renunţă la o parte din propria suveranitate în favoarea celor pe care-i mandatează să-i reprezinte.

Sigur, unii înţeleg această comunicare prin faptul că-şi fac selfieuri cu soţia şi copiii, mai pun şi insigna partidului pe poză, transferă ideile în jocul sterp al imaginii-abţibild. Nu-i credeţi niciodată pe aceşti politicieni, pe aceşti aleşi. Nici politica, nici campania electorală, nici misiunea de ales, nici însăşi viaţa - nici una dintre toate astea nu este despre poză. Ci despre ce putem face ca să modificăm poza.Şi nu doar poza în care apărem noi, ci poza în care apărem toţi.

Despre Piteşti va trebui să discutăm. Este un oraş aproape mort. Fără viaţă culturală, fără viaţă sportivă, fără emulaţie, fără locuri de muncă, plin de impostură. Poate deveni Piteştiul altceva? Eu cred că poate. Dacă nu credeam, n-aş fi clintit un deget să intru în Consiliul Local.   

Despre prima şedinţă de CL - aceea de validare a consilierilor şi de constituire a Consiliului - n-am multe de spus. Mă simt stângaci la ceremonii.  

Poate ar fi de spus câte ceva despre modalitatea de alegere a viceprimarilor. Presa a presupus, înainte cu vreo câteva zile, cine vor fi viceprimarii. Şi presa a avut dreptate, n-a fost nicio surpriză. Părerea mea este că regulamentul de funcţionare a CL trebuie modificat în privinţa modalităţii de alegere a viceprimarilor. O să scriu curând care cred că trebuie să fie modificările. 

Până atunci sper un singur lucru, acela că majoritatea nu se va confunda, de fiecare dată, cu atotputernicia. 

E primul text de acest gen. Consideraţi-l o introducere. De data viitoare voi fi aplicat.

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk