The Best bookmaker bet365

Menu

De ce m-a dezamăgit Adrian Cioroianu! SCRISOARE DESCHISĂ, cu ocazia lansării CELEI MAI FRUMOASE POVEŞTI, la Piteşti!

Domnule Adrian Cioroianu, 

Am venit cu multă încântare la lansarea cărţii d-voastră "Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor" Mă refer la lansarea de astăzi, 03.04.2014, de la Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu", din Piteşti.

Am cumpărat cartea, dar nu am mai stat să vă cer un autograf. Veţi vedea imediat de ce...

Deocamdată, am să vă scriu, domnule Cioroianu, că da, românii chiar au nevoie să li se ofere "câteva adevăruri" despre istoria lor. 

Pe de o parte, pentru că decenii întregi le-a fost prezentat trecutul prin lentilele propagandei comuniste şi puţini mai stau să caute istoriile oneste, corecte, neinfluenţate ideologic. 

Pe de altă parte, fiindcă orice adevăr trebuie comunicat, aşa cum chiar d-voastră o spuneţi: într-un mod simplu.  

Din păcate, încântarea mea s-a topit când aţi început să vă ţineţi discursul. 

Vă ascultam şi vă contraziceam aproape fiecare idee pe care aţi enunţat-o în faţa unei săli pline şi entuziaste că vă vede şi că vă ascultă...

Aţi spus, domnule Cioroianu, că sunteţi sătul de cei care "vorbesc foarte urât despre România" şi că nu înţelegeţi de ce fac acest lucru. Iată citatul exact:

"Această carte este plecată dintr-un sentiment de saturaţie pe care îl am la adresa celor care vorbesc foarte urât despre România. Sunt sătul. M-am săturat de cei care spun că în România s-au adunat toate relele posibile, că acest neam nu are nicio ieşire, că totdeauna a fost coada Europei şi va rămâne, la infinit, acelaşi lucru. Iar această carte... vrea să arate exact contrariul. Că am avut momente bune, că am avut momente mai puţin puţin bune, dar nu există niciun fel de condamnare şi nu există o istorie ciclică. Nu există un blestem al eşecului în legătură cu noi."

Ştiţi de unde vine, domnule Cioroianu, tendinţa de a vorbi de rău despre România, tendinţă pe care aţi mărturisit că "n-o înţelegeţi"?

Această tendinţă este determinată de faptul că locul în care ne-am născut are un uriaş potenţial aproape întotdeauna ratat. 

Este prea abstractă ideea. Aşa că am să vă dau câteva exemple, simple ca şi adevărurile istorice din cartea d-voastră... 

Uitaţi-vă, domnule Cioroianu - şi scuzaţi imaginea păşunistă pe care am s-o evoc - la miile de hectare de pământ românesc pe care cresc doar mărăcini şi, pe urmă, uitaţi-vă la fructele şi legumele din hypermarket, aduse din China, Ungaria şi Austria! Adăugaţi că, la această oră, este încurajată vânzarea terenului agricol românesc, pe bani puţini, către investitorii străini! Potenţial ratat!!!

Uitaţi-vă, apoi, la medicii în care statul român a investit bani, subvenţionându-le studiile şi căminul, medici talentaţi care preferă să plece în străinătate şi să lucreze pe mii de euro, decât să stea aici, pe salarii de câteva sute de lei. Potenţial ratat!!! 

Uitaţi-vă la tinerii cu pregătire umanistă temeinică, unii specialişti în limbi rare, alţii capabili să-l citească pe Heidegger în germană, rejectaţi de o societate care nu are nevoie de ei şi în care, seară de seară, la televizor le sunt arătaţi milionari în euro, complet analfabeţi şi perfect puşcăriabili. Potenţial ratat!!! 

Uitaţi-vă la bătrânii care în loc să-şi crească nepoţii, se sting de cancer sau - helas!  de gripă, fiindcă nu sunt medicamente în spitale, să-i mai ţină în viaţă câţiva ani. Potenţial ratat!!! 

Uitaţi-vă la femeile care, neavând nicio posibilitate să-şi întemeieze o familie şi să ducă o viaţă normală, se duc şi prostituează, pentru un blid de mâncare, prin toată Europa. Potenţial ratat!!!

Uitaţi-vă la intelectualii români care s-au realizat în Occident (exemplele sunt cunoscute: Brâncuşi, Eliade, Cioran, Ionesco, Enescu) şi, pe urmă, uitaţi-vă la intelectualii care au rămas în ţară şi au murit săpând Canalul Dunăre-Marea Neagră. Erau acolo: fizicieni, scriitori, medici, ingineri, avocaţi...  Potenţial ratat!!!

În timp ce Ionesco şi Eliade cucereau Occidentul, Noica era închis într-o cameră îngheţată la Păltiniş şi dădea meditaţii pe o rotiţă de caşcaval! Potenţial ratat!!! 

Aş putea continua aşa până mâine, domnule Cioroianu, dar mă opresc aici. Sunt sigur că aţi prins ideea. 

Şi, ca să nu mai aveţi nedumeriri, vă spun limpede că de asta există tendinţa de "a vorbi urât" despre România...

Fiindcă, în ţara asta prea au fost abandonate sau distruse cu premeditare toate valorile, în vreme ce pupincuriştii, lichelele şi rastignacii de toată mâna s-au căţărat la putere şi la privilegii, gata să calce pe cadavre, gata să şteargă cu sun simplu gest tot ceea ce le-ar slăbi poziţia.  

Pe urmă, domnule Cioroianu, aţi făcut nişte afirmaţii legate de simbolul libertăţii depline - internetul - pe care nu m-aş fi aşteptat niciodată să le facă un intelectual de talia d-voastră!

Am să vă citez, transcriind de pe reportofon:

"Gândiţi-vă ce trebuie să fie în mintea unui copil de 15 ani sau a unei domnişoare de 18 ani, care intra la şcoală când familia lua un calculator, a început prin a juca jocuri piratate, vede filme piratate, ascultă mizică piratată, se uită pe Youtube să vadă, piratată evident, ultima demonstraţie de modă de la Paris şi pe urmă vine la facultate şi tu îi spui: ai grijă ce lucrări îţi faci, să nu plagiezi! Trăim într-o societate care are la bază plagiatul informaţiei, la momentul de faţă. Noi trebuie să facem un efort suplimentar în a imagina nişte probe pe care le dăm copiilor sau nişte subiecte, în care să nu fie tentaţi să caute informaţia pe internet. Eventual, să vină într-o bibliotecă. Totdeauna le-am spus tinerilor, cum vă spun şi d-voastră acuma, că e atât de mare diferenţa între internet şi bibliotecă, încât noi trebuie să luptăm pentru domnia bibliotecii. Pe interet găseşti toate răspunsurile. Dar biblioteca te ajută să pui întrebările."

Nu am să vă spun mare lucru despre libertatea ca valoare şi deziderat, domnule Cioroianu. Şi nici că internetul este locul unde te exprimi liber şi poţi comunica oricând, cu oricine de pe glob. Dar am să vă spun o poveste... 

În urmă cu 14 ani îmi scriam lucrarea de diplomă despre existenţialismul francez. Internetul nu era o facilitate curentă, Youtube-ul nu exista. Pentru mine Camus şi Sartre nu erau decât nişte fotografii pe coperta a patra a cărţilor pe care le citeam la Institutul Francez din Bucureşti. Astăzi pot vedea, la mine acasă, din fotoliu, interviurile pe care le-au dat în epocă, îi pot vedea cum clipesc, cum se mişcă, le pot auzi vocea, îi ascult vorbind în limba în care au scris. Şi tot pe internet - pe Youtube, domnule Cioroianu!!! - o pot vedea pe Margueritte Yourcenar, oferindu-i un interviu de substanţă lui Bernard Pivot, când acesta era tânăr, pot vedea cursurile lui Lacan, pot asculta vocea lui Sigmund Freud, sau, pur şi simplu, îl pot asculta pe Beethoven, în interpretarea dirijorală a lui Herbert von Karajan!

Asta nu înseamnă că trebuie să ne despărţim de bibliotecă, domnule Cioroianu. Vă scriu ca ziarist care deţine o bibliotecă de câteva mii de volume! 

Dar demonizarea internetului mi se pare din partea d-voastră de o superficialitate uluitoare. Ah, da, este adevărat, pe internet găseşti şi filme porno, şi bloguri scrise prost şi informaţii false! Dar şi în biblioteci găseşti romane scrise de Sandra Brown şi de Daniel Steel! Bibliotecile sunt şi ele pline de maculatură, cum este şi internetul plin de bullshit informaţional.

Cât despre piratare, din nou vă înşelaţi, domnule Cioroianu. Puţini tineri români mai au bani, în ziua de azi, să-şi cumpere: cărţi, filme, muzică, reviste, albume de artă - pe scurt, tot ceea ce trebuie să consumi în tinereţe pentru a putea fi un adult cult şi educat. Este suficient ca un copil sărac, domnule Adrian Cioroianu, să tasteze "Rembrandt" sau "Picasso", pentru a vedea ce au pictat aceştia, fără să dea 300 de lei - PE CARE NU ÎI ARE - ca să cumpere două albume de artă!!! Este suficient să acceseze un program special ca să călătorească, vitual, pe holurile Vaticanului pe care, poate, nu îşi va permite să-l viziteze niciodată... 

Şi nu, nu este adevărat că pe internet găseşti răspunsurile, iar în bibliotecă înveţi să pui întrebările. Întrebările, în cazul oricărui om care vrea să cunoască, vin de la sine.

În încheiere, două lucruri.

Primul: încercaţi, domnule Cioroianu, să nu fiţi genul de intelectual pe care îl depăşesc timpurile, chiar dacă o sală întreagă se uită în gura d-voastră, să soarbă simplele adevăruri istorice... Mai sunt şi câte unii care nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi, dar tac doar aşa, ca să nu vă strice lansarea :)

Al doilea: sigur că, în seara asta, am să mă aşez pe canapea, am să aprind lampadarul şi am să citesc din cartea d-voastră, gândindu-mă, cu infinit amuzament, că dacă s-ar desfiinţa Youtube-ul, peste 100 de ani, când nu veţi mai fi, nimeni nu v-ar putea auzi timbrul vocii, nu v-ar putea studia gesturile şi mimica, nu v-ar putea vedea filmat la o lansare de carte - dând un simplu click! Aţi fi o poză pe coperta a parta a unei cărţi... :)     

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk