The Best bookmaker bet365

Menu

O hoinăreală prin ISTANBUL, cu Orhan Pamuk

Prima carte de memorialistică a lui Orhan PAMUK,  laureat al premiului Nobel, a apărut la Editura Polirom în 2011, în traducerea Luminiței MUNTEANU.

„Istanbul” este o carte de memorii atipică pentru că nu are un singur personaj central, ci trei: autorul, orașul și melancolia. Viața Istanbului se întrepătrunde atât de intim și indisociabil de viața scriitorului, iar nota definitorie a ambelor destine este melancolia, încât orașul și starea lui de spirit  devin și ele personaje principale.

De fapt, prima parte a vieții lui Pamuk, descrisă în carte, este doar un pretext pentru a vorbi despre orașul în care s-a născut și și-a trăit întreaga viață, și de a reflecta la relația de iubire – ură care îl leagă de acesta.

Pentru cititorul român, similitudinea de ipostaze și atitudini între Istanbul și București este, în ciuda destinelor istorice diferite, izbitoare.

Aceeași fatalitate cu care oameni asistă la distrugerea rămășițelor unui trecut gloris, nepăsare, ignoranță,  voință frântă, decădere totală, mizerie și sărăcie, raportarea obsedantă la Occident dorința de a-l imita și complexul de a nu putea fi niciodată la același nivel, pesimism, ruine și nostalgia înfrângerii sunt trăsături comune. Se adaugă aspectul pestriț al orașului, haosul de pe străzi, etern nerezolvata problemă a câinilor vagabonzi, gropile din asfalt și convingerea generalizată că „Aici nu există, de fapt, niciodată nimic bun”.

Chiar dacă acest portret nu prea seamană cu cel din reclamele agențiilor turistice și nu este deloc flatant pentru locuitorii lui, Pamuk se lasă, totuși, „pradă fericirii nefirești de a aparține acelor locuri triste, mizere, nefirești”.

Dragostea ce o poartă acestui oraș ține și ea de fatalitate. „Poate că iubim orașul în care trăim așa cum ne iubim și familia – pentru că nu avem încotro!”. 

Lungile plimbări pe care Pamuk le face prin Istanbul, mereu atent la viața orașului, la zgmotele străzii, la felul în care îl învăluie lumina, la mirosurile și culorile lui, sunt ca o rătăcire printr-un labirint în căutarea unei identități. A sa ca om, ca scriitor și a orașului în care trăiește și creează.

Pentru că, în final, la capătul acestei hoinăreli, aparent fără scop, pe străzile capitalei decrepite și mizerabilizate a fostului Imperiu Otoman, Pamuk reușește „să născocească ce anume iubește la Istanbul și de ce” și, impregnat de imaginile culese, să-și definească destinul de scriitor.

„Istanbul” este o carte care îl face pe cititor să privească această destinație turistică cu alți ochi, dincolo de locurile comune și general acceptate despre ea și, în același timp, este o invitație de a reflecta la modul în care ne raportăm la locul în care trăim și de a-i percepe poezia.

„Slăbiciunea înseamnă să simți că nu aparții locului în care trăiești”.

„Istanbul”, Orhan PAMUK, Editura Polirom, 2011, traducere Luminița MUNTEANU

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk