The Best bookmaker bet365

Menu

Oare prietenul Gheorghe Smeoreanu a devenit credincios militant?

Îi voi răspunde lui Gheorge Smeoreanu într-un eseu la fel de scurt - sper - ca cel pe care mi-l dedică şi pe care îl voi reproduce la finalul textului meu.

Revelaţia este o convenţie. Convenim să credem că o anumită zeitate i s-a arătat lui Moise pe Muntele Sinai sau lui Pavel, pe drumul Damascului, fiindcă ei au asertat aşa ceva. Dacă ieşim din această convenţie, revelaţia poate fi considerată clinic o simplă nălucire, nicidecum cunoaştere. Sau este, pur şi simplu, o modalitate de a convinge masele că un muritor a avut o întâlnire personală cu o zeitate - iar asta e deja politică. 

În ordinea raţiunii pure religia nu are nici un loc. În ordinea raţiunii pure au loc spaţiul, timpul, numerele, formele geometrice, abstracţiunile algebrei etc., incognoscibile prin simţuri, cognoscibile doar prin intelect. Intelectul omenesc nu poate emite afirmaţii cu valoare de adevăr despre o zeitate, iar revelaţia - aşa cum am spus - este o simplă nălucire din punct de vedere clinic, dacă ieşim din convenţie.

În ordinea raţiunii practice, religia produce tot atâtea efecte etice câte produce şi politica, bune sau rele.

Dogmele sunt aserţiuni formulate de oameni. Poţi să le crezi sau nu, în funcţie de propria subiectivitate. Poţi să nu crezi în euharistie sau în purcederea sfântului duh, dat fiind că nu există nicio probă în acest sens. Sau poţi să crezi, dacă asta e opţiunea ta. Spre deosebire de aceste dogme, un adevăr al geometriei euclidiene nu este o postulare subiectivă şi este acelaşi pentru un creştin, pentru un budist, pentru un islamist sau pentru un ateu.

A fi necredincios - sau ateu - înseamnă a deschide ochii, nu a-i închide, după cum se poate vedea mai sus. 

Un ateu militant nu este duşmanul vieţii. În istorie, credincioşii militanţi au ucis mai mulţi oameni decât orice sceptic, decât orice cinic, decât orice ateu.

Apofatismul este un simplu artificiu teologic. Nu poţi cunoaşte prin a spune cum nu este un lucru. Nu pot să spun: "Smeoreanu nu este ca Maica Tereza" ca să înţeleg cum este, de fapt, Smeoreanu. 

Mi-ar plăcea să fiu nemuritor. Dar nu pentru a comite infinite erori gnoseologice sau pentru a atinge cunoaşterea absolută, ci pentru că ador pâinea şi vinul roşu, în afara euharistiei. Şi m-aş bucura de dragoste o eternitate, câtă vreme scapă oricărei dogme. 

Cu prietenie,
Mihai Alexandrescu

PS - Iată mai jos textul lui Gheorghe Smeoreanu

ÎNCERC SĂ ÎL FAC PE PRIETENUL MIHAI ALEXANDRESCU SĂ NU MAI FIE ATEU MILITANT

Aş vrea să arăt, în câteva cuvinte, că din momentul în care ai parcurs istoria filosofiei ajungând la filosofii limbajului, îţi va fi imposibil să fii un inamic al religiei.

Dedic acest eseu, care nu va fi mai lung de 500 de cuvinte, prietenului Mihai Alexandrescu, absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, care adeseori se comportă pe Facebook ca un ateu militant şi un duşman al Bisericii.

Aşadar, observând efortul chinuitor al unor filosofi precum Frege, Quine sau Vittgenstein de a surprinde felul în care o limbă poate fotografia realitatea, ajungi la concluzia normală că întotdeauna va rămâne loc în cunoaştere pentru revelaţie. Pentru că marile religii se întemeiază pe revelaţii, aş putea încheia scriind QED.

Nu închei, deocamdată, deoarece aş mai adăuga ideea că în ordinea raţiunii pure religiile sunt limbaje autonome care funcţionează dincolo de cunoaştere şi ignoranţă. În ordinea raţiunii practice, orice religie se întemeiază etic pe imanenţa binelui şi răului. O religie are acelaşi drept la existenţă pe care îl are orice fiinţă vie.

Aşa stând lucrurile, a fi ateu este similar cu a închide ochii, iar a fi ateu militant înseamnă a te declara duşmanul vieţii.

Prietenul Mihai Alexandrescu rămâne stupefiat în faţa dogmelor religioase şi mă mir că nu are aceeaşi trăire în faţa geometriei euclidiene sau a gramaticii limbii franceze, de exemplu. Dogmele religioase sunt gramatica unei limbi cu vocaţie apofatică.

Pentru a fi ateu militant în mod întemeiat, Mihai Alexandrescu ar avea nevoie să se considere nemuritor, pentru că doar nădejdea unui infinit şir de eşecuri gnoseologice încununat într-un final care nu există poate susţine o cunoaştere absolută alta decât cea dogmatică şi religioasă.

Acestea fiind spuse şi depăşind deja limita autoimpusă a celor 300 de cuvinte, mă gândesc la situaţia în care aş folosi toate vorbele lumii pentru indiferent ce eseu.

Printre toate aceste vorbe, ar exista şi cuvântul Dumnezeu.

Fără acet cuvânt, niciun eseu nu e complet.

 

 

  

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk