The Best bookmaker bet365

Menu

Ce credeţi? Se salvează ziaristul Gheorghe Smeoreanu spovedindu-se prin teatru?

Mă bucur sincer că Gheorghe Smeoreanu s-a apucat să scrie piese de teatru. 

Mă bucur încă şi mai mult că prima sa piesă de teatru a fost deja pusă în scenă, la Piteşti, de către apreciatul regizor Bogdan Cioabă. 

După mine, Smeoreanu scrie mult mai bine literatură decât scrie articole politice la gazetă. 

Aseară am fost să văd "Spovedania unui zarist", o piesă care evidenţiază prostia politicianului şi cinismul ziaristului. 

Care este povestea? 

Un ziarist cinic face o farsă de proporţii unei primăriţe tembele din mediul rural şi unui popă unsuros. Fiica primăriţei, o tinerică lovită de febra netului, condimenetează farsa cu un love-story virtual care se încheie prost.  

Ziaristul aruncă în presă fake-news-ul că Isus Hristos s-a re-întrupat şi a fost capturat de americani. 

Primăriţa, pe cât de cretină, pe atât de populistă, crede story-ul şi, alături de popă şi de tinerică, începe demersurile de a-l salva pe Fiul lui Dumnezeu de americani, susţinând că Mântuitorul "nu e prizonierul lor, e musafirul nostru". 

De aici, e lesne de anticipat ridicolul în toate nuanţele lui: comunicate de presă emfatice, telefoane plângăcioase la arhiepiscop, mesaje propagandistice la instituţiile statului. 

Veţi râde. 

Însă această transfigurare artistică urmează tipare care, în altă formă, au avut loc în realitate. E destul să vă amintiţi de un personaj politic real, celebru la vremea lui, care a purtat nişte conversaţii erotice extrem de încinse pe net, însă nu cu o femeie dornică de aventuri cum îşi imagina el. Ci cu ziariştii dintr-o redacţie care râdeau de el şi, evident, a doua zi l-au dat pe prima pagină, să râdă toată lumea. 

Astfel de lucruri se întâmplă. Şi poate e chiar indicat să-i faci o farsă unui politician dobitoc. 

De dragul voturilor, din dorinţa de a cădea bine în faţa unui electorat mediocru, fiind doar imagine şi neavând niciodată substanţă, politicienii devin însuşi chipul ridicolului. Din pricina lor, comunităţi întregi capătă linii caricaturale sau chiar o întreagă naţiune rămâne pocită la chip.

Trăind de pe urma unor astfel de politicieni, depinzând financiar de ei, ziariştii devin cinici. Sigur, e un cinism dureros, vecin cu disperarea. De aici şi nevoia spovedaniei.

Probabil, Smeoreanu încearcă să se salveze prin literatură de ceea ce scrie în ziar. Sper să reuşească. 

Dacă nu reuşeşte, riscă să devină propriul personaj. Voi ce credeţi? Va reuşi? Dar ca să răspundeţi la această întrebare, trebuie să mergeţi să vedeţi piesa :)  

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk