The Best bookmaker bet365

Menu

Că n-om sta de plăcere în fum de mici!

A sta în fum de mici îi inhibă pe unii la fel de mult ca mersul cu liftul alături de o persoană necunoscută. 

Ştiţi senzaţia din lift. Fiecare se uită, cu încăpăţânare, în alt colţ al cabinei, evitând orice contact vizual cu celălalt. Puţine sunt situaţiile în care, dacă mimezi dezinvoltura, reuşeşti să fii altfel decât penibil. Adică nu poţi să spui, în lift, unei necunoscute: "Doamnă ce pantofi drăguţi aveţi, mi-ar plăcea să vă ofer o bomboană!" sau "Domnule, vi s-a deranjat cravata, lăsaţi-mă să v-o aranjez!", fără să ridici suspiciuni. Lucrurile astea naturale devin, în lift, adevărate agresiuni. 

Ei bine, la fel se întâmplă dacă stai, alături de necunoscuţi, în fum de mici. 

Lift găseşti, practic, în orice bloc comunist. Fum de mici nu găseşti nicăieri mai mult, mai dens şi mai parfumat ca la Goleşti, când au loc sărbătorile judeţului Argeş.

E acel gen de fum care îţi umple plămânii mai ceva ca păcura arsă de un panzerkampfwagen, însă oamenilor le place teribil şi, acolo unde văd un astfel de fum, se înghesuie să intre toţi în el, ca în lift. 

O dată intraţi în fum, oamenii se simt groaznic împreună, dar probabil că asta e şi ideea. 

Îşi fac vânt cu palmele sau cu farfuria de plastic, îşi vorbesc în mârâituri scurte, condimentate cu îmbrânceli, niciun sacrificiu nu pare a fi prea mare dacă, la final, captura se măsoară în bucăţele de pastramă sau evident în - lua-i-ar dracu! - mici.

Am zis că, dacă tot sunt acolo, la Goleşti, să mă aşez şi eu la coadă la mici, bucurându-mă de burta cucoanei din spatele meu care mă proteja duios de orice pericol mi-ar fi ameninţat viaţa şi de ciolanele celui din faţa mea care, slab şi extrem de agitat fiind, m-a călcat pe pantofi de 10 ori şi mi-a tras un cot în stern. 

Zi de sărbătoare fiind, am încercat să mimez dezinvoltura, spunându-i doamnei că afară e o zi superbă şi că ochii ei reflectă misterios lumina. Iar domnului i-am spus că îi admir vivacitatea, asigurându-l că eu n-aş putea să ţopăi 10 minute încontinuu, nici plătit, în condiţiile în care suntem aproape lipiţi unii de alţii. 

Ei bine, atât doamna cu burtă, cât şi domnul cel zglobiu m-au privit reprobabil ca pe un golan în stare să deschidă dialoguri cu necunoscuţii până şi în lift, darămite în fum de mici. 

Şi, când unul, când altul, mi-au adresat următoarele corecţii verbale, pe care m-am străduit să le reţin întocmai:

-Da' tu nu vezi, mă, băiatule, ce fum e?

- Îţi închipui că noi stăm la coadă de plăcere?

-Ţie chiar nu-ţi pasă că ne înghesuim aici, pe căldura asta?

- Adică ai chef de râs?

- Faci glume, mă?

- Îţi arde de vorbă?

- Ruşine să-ţi fie, să vorbeşti aşa cu noi, ruşine!

- Adică noi stăm aicea, în fumul ăsta şi el....

- Nu, domnule, ăsta nu e om serios...

Am înţeles rapid că nu se glumeşte cu statul în fum, la mici. E o treabă pe care, dacă n-o abordezi cum se cuvine, mai bine te laşi păgubaş. Sigur, coada a mers - prin fum de mici - cu mine înfrânt, dăscălit de cei doi (când de unul, când de altul) până am ajuns în faţa grătarului.

Din înecăcios fumul devenise ameţitor, aşa că - efectiv - m-am pierdut cu firea. 

Încercând să mă fac vizibil prin norii aromaţi cu muşchiuleţ de oaie, tocat, amestecat cu usturoi, am rostit timid:

- Aş vrea, vă rog, o fasole în pâine.

Ăsta a fost finalul, pentru mine.

Atât domnul cel slăbănog, cât şi doamna cu burtă m-au privit ca pe o curiozitate a naturii, o raritate pe care n-o vezi în orice zi şi, dacă tot o vezi, e bine să te miri cu voce tare, că nu se ştie niciodată...

-Auzi, dom'ne, să stea pentru fasole!!! Când ăştia au pe grătar atâţia mici! Ştiam noi, mă, băiatule că nu e bine cu tine, ştiam că nu eşti un om serios, dar ce spui, dragă, se vede de la o poştă, păi, uită-te şi tu la el... Să ceri fasole, când ăştia au atâţia mici!

 

 

 

 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk