The Best bookmaker bet365

Menu

CUM CĂPUŞEZI O CORPORAŢIE (I) Abecedarul furtului, pe înţelesul angajaţilor inocenţi

Publicaţia on-line "dezbaterea.ro" va publica o serie de articole, la secţiunea "ECONOMIE", care îşi propun să arate mecanismele utilizate pentru căpuşarea unor companii multinaţionale, venite să deruleze afaceri în România. 

În felul acesta, dorim să îi avertizăm pe investitorii străini că impredictibilitatea economică nu este cauzată doar de interese politice. Ci şi de un sistem susţinut şi perfecţionat de o anumită categorie de angajaţi cu funcţii care, nesupravegheaţi, au învăţat să bage mâna până la cot într-un avut care, în mod normal, nu li se cuvine.

Orice asemănare cu persoane şi companii din realitate este întâmplătoare.  

Capitolul I - Botezul într-ale căpuşării

Dacă v-a trecut prin minte că numai statul poate fi căpuşat, v-aţi înşelat. În România, poate fi căpuşată şi o organizaţie privată. 

Nu ne referim aici la buticul din colţul blocului sau la vreun IMM oarecare. La ceas de criză, un butic sau un IMM abia au încasări să reziste pe piaţă de la o zi la alta. 

Ne referim la companiile multinaţionale, cu posibilităţi financiare importante, venite în România în urma unor negocieri cu reprezentanţi ai autorităţilor publice, să facă afaceri şi profit. 

Dezbaterea.ro vă propune o serie de articole pe această temă, scopul fiind acela de a vă prezenta mecanismele financiare prin care bugete întregi ale unor departamente de companii multinaţionale ajung în buzunarele băieţilor deştepţi de România, dar mai ales, ale fetelor deştepte. Spunem "mai ales ale fetelor deştepte", pentru că acestea sunt apte să practice un anumit gen de manipulare, mai special, pe care îl vom explica în articolele care urmează. Suntem siguri că deja ştiţi la ce ne referim. Dar nu ştiţi tot. 

Aceste articole sunt o modalitate prin care vă vom face să înţelegeţi cum anume nişte persoane fără pregătire superioară sau performanţe reale, învârt zeci, poate chiar sute de mii de euro. 

Dacă pare imposibil, priviţi cu atenţie în jurul d-voastră! Dovadă stau vilele somptuoase, maşinile exclusiviste şi excursiile scumpe pe care şi le permit unii domni şi unele doamne. Nu din salariu, fiţi convinşi! Pentru că, din salariu, indiferent cât de substanţial ar fi acesta, nu se trăieşte pe picior mare. Dar din căpuşare se trăieşte excelent!

Să intrăm în subiect!

Imaginaţi-vă o persoană, angajată cu acte-n regulă, la o companie multinaţională. Imaginaţi-vă că această persoană ocupă o funcţie de conducere. Să zicem "manager de departament". Se duce la ora 8 la serviciu, îşi termină programul la ora 17 şi, dacă este cazul, poate mai face şi câteva ore peste program. Sunt exact acele ore când căpuşarea se pune la punct în detaliu, fiindcă prostimea muncitoare a plecat acasă, iar cei care rămân să se auto-exploateze pe doi lei sunt prea obosiţi să mai priceapă ceva. 

"Managerul de departament" cunoaşte foarte bine bugetul anual... al departamentului de care se ocupă. Ştie precis câţi bani va avea la dispoziţie în următoarele 12 luni ale anului fiscal şi, mai ales, ştie cât trebuie să cheltuiască pentru ca departamentul pe care-l "managerizează" să achiziţioneze unele servicii "indispensabile activităţii zilnice". 

Ce fel de servicii? 

Unele mărunte. De exemplu, taximetrie, traduceri, bilete de avion, servicii de protocol (flori, restaurante, cadouri)...

Există, însă, şi servicii ceva mai importante cum ar fi leasing-ul de personal, training-urile pentru personalul companiei (de la muncitori simpli până la personalul TESA) sau transportul de mărfuri. 

Toate aceste servicii sunt puse pe piaţă, evident, de nişte societăţi comerciale. O firmă de taxi, o casă de traduceri, o agenţie de turism, o florărie, o societate de transport de mărfuri.

O firmă de leasing de personal. Sau una de training.  

"Managerul de departament" va avea grijă să aleagă exact acele societăţi comerciale administrate de cunoştinţe şi prieteni. Cum se poate aşa ceva? Pare imposibil, dar nu este. În oraşele mici şi medii, în care oamenii se cunosc unul cu celălalt, ba chiar au făcut liceul împreună, se poate. Oricât ar părea de neevident, unii şi-au făcut astfel de firme, iar firmele lor, locale, sunt în foame mare de contracte. Adică de bani. Anii de liceu au trecut, romantismul a trecut, iar acum este vorba de parale. Prieteniile devin aşa-zise "relaţii de afaceri". 

În negociere se merge brutal. Persoana pe care ne-am imaginat-o noi ca fiind "manager de departament" angajat într-o companie multinaţională pune problema cam aşa... 

Compania multinaţională face - prin mine - un contract cu firma ta, locală, pentru transport cu taxiul, să zicem. Pe urmă, tu nu mai ai decât să tai nişte facturi, iar multinaţionala ţi le plăteşte, băgându-ţi în cont o grămadă de bani. Iar la final, când înregistrezi profit, îmi dai şi mie un procent din profitul tău, fiindcă ţi-am semnat contractul cel gras. Ţine minte că numai eu puteam să ţi-l semnez! Fiindcă eu sunt acolo pe o poziţie de conducere şi lucrurile astea stau în pixul meu. Deci eu aleg furnizorii. Fără mine nu puteai avea un asemena contract. 

Şantaj? Probabil. Unii numesc asta negociere de parandărăt. Şi poate chiar asta este: parandărăt. Oricum s-ar numi, este un venit neimpozabil, în afară de salariu, pe care "managerul de departament" îl ridică de la omul pe care l-a miluit cu un contract. Dacă a băgat un sfert din bugetul departamentului în două, trei astfel de firmuliţe, partea care îi revine este grasă! Dar noi tocmai am dat exemplu de o căpuşare minoră. Una pe care o aplică "managerii începători" care caută să-şi producă ceva bani în afară de salariu. Este, dacă acceptaţi expresia, "botezul într-ale acţiunii de căpuşare".  

Tot aici trebuie să specificăm că, în general, parandărăturile se dau după ce toate taxelele la stat au fost plătite de către administratorul firmei furnizoare de servicii cerute de corporaţie. Deci totul se face cu respectarea legilor. Persoana X îi dă persoanei Y nişte bani - şi nimeni nu ştie, nimeni nu vede. Tot ceea ce se vede este o relaţie, uşor suspectă, de prietenie şi de complicitate între cei doi. 

Ce este în neregulă? În aparenţă nimic! Ca să ajungem la nereguli, vă invităm să aveţi puţină răbdare. 

Orice firmă locală, prestatoare de servicii, este super-mulţumită să încheie un contract cu o companie multinaţională. Acesta va fi, de obicei, cel mai important contract al ei. Iar asemenea contracte obligă. Relaţiile dintre prietenii de liceu se schimbă, devin - aşa cum am spus mai sus - "relaţii de afaceri", iar managerul de multinaţională devine un fel de şef fără acte al patronului de firmă mică, locală, prestatoare de servicii. Că doar el este cel care consimte să semneze contractele cele grase - şi banii!

Vă veţi gândi, probabil că o companie multinaţională are şi ea regulile ei. Că se face, procedural, o minimă selecţie între firmele locale, prestatoare de servicii, că e greu să faci contract tu, ca manager, tocmai cu fostul tău coleg de liceu sau amic care are firmă prestatoare de servicii. 

Ei bine, compania multinaţională are, într-adevăr, regulile ei draconice, dar nimeni nu stă să verifice dacă sunt respectate. Cei care se ocupă cu auditarea acestor achiziţii de servicii au birouri în străinătate, nu cunosc ţesătura de relaţii de prin România, nu cunosc limba, traducătorii sunt proşti, iar dacă vine vreun audit din străinătate, au grijă românaşii să organizeze nişte protocoale atât de abundente, încât niciun auditor nu mai stă să descâlcească ce alte firme concurente mai erau pe piaţă, dacă selecţia de oferte a fost făcută conform procedurilor sau dacă s-au făcut economii pentru compania multinaţională. Se va proceda la un audit de formă, în acte totul va fi prezentat impecabil şi cu asta, basta. 

Aşa se explică, de exemplu, de ce unii dintre "managerii de departament" luptă din răsputeri să vă ducă, dimineaţa, la serviciu şi, seara, acasă cu o anumită companie de maxi-taxi - şi nu alta mai ieftină. 

Aşa se explică de ce "managerii de departament" se încăpăţânează să traducă documentele societăţii cu o anumită casă de traduceri, deşi aceasta are traducători foarte proşti şi emite facturi extrem de piperate. 

Aşa se explică de ce, în cazul protocoalelor, sunt cumpărate flori numai de la anumite florării, deşi buchetele lasă de dorit. 

Dacă vă întrebaţi de ce mesele corporatiste, când au venit auditorii din străinătate, s-au organizat la un anumit restaurant sau pub din oraşul d-voastră şi nu la altul, aflaţi că lucrul acesta nu se întâmplă pentru că acel pub are cea mai bună mâncare şi cea mai plăcută atmosferă. Ci pentru că acel pub tocmai a emis o factură foarte grasă, din care, după ce va fi plătită, o părticică va intra în buzunarul "managerului de departament".

Nu rataţi Capitolul II, în care vom explica ceva încă şi mai interesant! Cum "managerul de departament" îşi creează propriile firme prin interpuşi, persoane de încredere, veri îndepărtaţi, amanţi, amante sau prieteni şi cum firmele acestora obţin contracte grase! 

 

 

 

   

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk