The Best bookmaker bet365

Menu

Cum căpuşezi o corporaţie (IV). Casa managerului sclipeşte în soare

Modalităţile prin care managerul român ştie să căpuşeze compania multinaţională care l-a angajat şi l-a "înnobilat" cu o funcţie sunt, practic, nenumărate.

Pe lângă cele deja descrise în articolele precedente, putem aminti de ceea ce o să numim, fără teamă de exagerare, "căpuşarea ţărănoiului". 

De ce a "ţărănoiului"? Simplu. 

Pentru că, în cele ce urmează, nu veţi mai afla despre înregistrarea unor firmuliţe-căpuşă care au perforat ţâţa mare şi lăptoasă a companiei gazdă. 

Veţi afla despre managerul care fură direct, cu mâna lui sau - mă rog - cu mâna sclavilor care-i stau la dispoziţie şi pe care, în urma unei convenţii de limbaj, compania îi numeşte... "angajaţi". 

Este vorba de "managerul-ţărănoi", posesor de vilă uriaşă, din aia făcută "să moară duşmanii". Acest manager ţine cu tot dinadinsul să-şi facă îmbunătăţirile locative gratuit. Fără să scoată bani din buzunar. Moca.

Aşadar, să intrăm în detalii!

Orice asemănare cu personaje şi companii din realitate este absolut întâmplătoare.

Compania multinaţională a decis să-şi renoveze sediul din oraşul Y. Ba chiar să construiască, alături, o anexă. A prevăzut un buget pentru asta, iar în buget sunt cuprinse, în principal, două lucuri: materiale de cosntrucţie şi forţă de muncă.

Materiale de construcţie: ciment, nisip, pietriş, glet, vopsea lavabilă etc.

Forţă de muncă: zidari, zugravi, faianţeri etc.

Cel mai adesea, este contractată o firmă de construcţii care-şi trimite muncitorii să realizeze proiectul comandat de compania multinaţională. 

Managerul-ţărănoi se vede, deodată stăpân peste toate astea (materiale şi muncitori), deşi - practic - nu-i aparţine nimic! 

Însă, În România, el este ŞEFUL. Nu subestimaţi acest cuvânt - ŞEFUL! 

Şeful este cel în faţa căruia tremură toată lumea. Pe la spate îl înjură. Iar în faţă îi fac temenele. 

Muncitorii îi vor spune încă de la prima oră, cu glas tare, înflăcărat, entuziast:

-Să trăiască şefu' nostru!

Ei bine, şefu' - adică "managerul ţărănoi" - va şti să pună de-o parte, pentru vila lui de neam prost, fie vreun sac de nisip, fie vreo 10 saci de ciment, fie vreo 5 cutii de lavabilă, fie adeziv pentru faianţă, fie faianţă, fie parchet lavabil - pe scurt tot ceea ce el, "managerul ţărănoi", a comandat mai mult decât trebuia pentru investiţia companiei multinaţionale, la sediul ei din oraşul Y. 

Staţi liniştiţi, nu-l verifică nimeni din străinătate cu ce cantitate a depăşit necesarul. 

Iar aici, în România, nu-l întreabă nimeni ce transportă basculanta care iese seara, târziu, pe porţile companiei.

Păi, vă spunem noi ce transportă - fiindcă lumea vorbeşte!

Transportă gresie (cum naiba se face că gresia din baia ţărănoiului seamănă cu aia din toaletele companiei?), transportă ciment, transportă lavabilă, transportă parchet (deci şi parchetul din casa ţărănoiului seamănă cu cel din birourile companiei...) 

Şi aşa mai departe!

Mai presus de orice, în week-end, când toţi angajaţii - pardon, sclavii - zac acasă să se odihnească, muncitorii contractaţi de companie vin, pe furiş, să renoveze casa managerului "ţărănoi"! Evident că acesta nu-i plăteşte! El e ŞEFU'. El doar porunceşte!

Se spune că unii astfel de "manageri-ţărănoi" nu doar că şi-au renovat construcţiile giganteşti pe care le numesc case. Se spune că unii chiar le-au construit furând: materiale de construcţie şi forţă de muncă.

Să nu vă gândiţi, cumva, că ceilalţi manageri nu sunt la curent cu astfel de practici. Dacă închid ochii şi nu spun nimic, este pentru ca "managerul-ţărănoi" să tacă la rândul său şi să-i lase să-şi vadă de căpuşările lor - altele decât ale lui. 

Ei bine, dacă aţi crezut că practicile astea s-au inventat în România, v-aţi înşelat. Cel puţin aici, la noi, astfel de căpuşări nu se fac la un nivel care să pună în primejdie viaţa cetăţenilor simpli, cum s-a întâmplat, de pildă, în Germania. 

Iată ce ne spun MARTIN WEHRLE în cartea sa, "Lucrez într-o casă de nebuni". 

Citiţi cu atenţie, vă veţi lua cu mâinile de cap!

"Marea companie de construcţii reuşise să obţină un proiect de miliarde în Koln. Urma să realizeze tangenta nord-sud, o nouă linie de metrou care străbătea centrul oraşului. Dar lucrările de construcţie subterane aveau să se transforme într-un lucru de mântuială subteran. 

Abia după ce o catastrofă a zguduit întreaga Germanie, pământul s-a căscat şi a înghiţit arhiva oraşului şi alte două clădiri din vecinătate, ancheta a scos la iveală maşinaţiuni de natură penală.

Cercetând documentele a trei dintre escavările efectuate - la Heumarkt, la Primărie şi la Waidmarkt - anchetatorii au descoperit 28 de devize falsificate.

Investigaţiile de la şantiere au revelat lipsuri la toate cele necesare unui proiect de construcţii serios - beton, grinzi de fier, structura necesară. 

De exemplu, un maistru corupt furase toate consolele din oţel, necesare pentru stabilirea structurii şi le vânduse la fier vechi. Complet duşi cu capul - a comentat cotidianul Suddeutsche Zeitung acest scandal.

Nu vi se pare o nebunie? Un maistru riscă prăbuşirea întregului centru din Koln doar pentru a căştiga nişte bani de la colectorii de fier vechi. Ce să mai spui despre cultura organizaţională a unei companii, despre relaţia angajatului cu munca sa, când muncitorul în construcţii sapă adevărate gropi-capcană? Iar prin faptele sale pune în pericol nu numai vieţi omeneşti, ci şi renumele firmei care l-a angajat." (1)

Rămâneţi alături de DEZBATEREA.RO, fiindcă, în curând, vom vorbi şi despre alte metode prin care băieţii deştepţi îşi însuşesc ceea ce nu le aparţine. 

(1) Martin WEHRLE, "Lucrez întro casă de nebuni. Despre aşa-zisa normalitate a muncii la birou", Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012, pag. 94-95.

PS

Toate textele pe care le puteţi citi aici aparţin publicaţiei www.dezbaterea.ro şi pot fi folosite numai cu acordul acestei publicaţii.

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk