The Best bookmaker bet365

Menu

Angajatorilor nu le place să li se spună adevărul despre ei înşişi

Raporturile de muncă în România, deși sunt contractuale, deci  ar trebui să fie unele de egalitate, sunt profund dezechilibrate.

Lăsăm deoparte felul în care sunt ele definite de Codul Muncii pentru că subiectul este foarte complex. Este, însă, suficient să te uiți cu atenție la structura unui anunț despre un loc de muncă vacant, la modul cum decurge procesul  de recrutare, la lipsa totală de transparență din partea companiei și la atitudinea  discreționară pe care aceasta o afișează încă din primele etape ale colaborării cu potențialii angajați, ca să îți dai seama de poziția de inchizitor atotputernic pe care angajatorul o are în România.

Să începem cu anunțul de recrutare, care plasează cei 2 actori, angajatorul și viitorul angajat în schema clasică a cererii și a ofertei și care ar trebui să fie o balanță în perfect echilibru. 

Angajatorul cere anumite competențe, candidatul oferă acele competențe. În schimbul lor, angajatorul vine cu o ofertă, care trebuie să mențină în echilibru balanța pretențiilor pe care le are. În această logică, partea de cerințe și cea de beneficii dintr-un anunț de recrutare ar trebui să ocupe cam același spațiu. În 99,9% din cazuri, partea de cerințe și atribuții specifice postului se întinde pe vreo 15 rânduri, iar cea de beneficii, atunci când există, ocupă un singur rând, maxim două. În cazul „fericit” când la beneficii nu sunt enumerate contractul de muncă și asigurarea medicală obligatorie, adică angajamentul minimei legalități, apare și mai penibila promisiune a unui mediu de lucru „tânăr, dinamic, motivant”. 

Deja în această primă etapă sunt manifeste lipsa de transparență a companiei și inegalitatea pozițiilor.Ulterior, pe tot parcursul recrutării și al relațiilor de muncă,  simptomele vor fi și mai evidente . 

Deloc descurajat de poziția de inferioritate pe care a fost plasat, candidatul aplică la postul vacant. Această aplicație nu ar trebui să fie un mesaj într-o sticlă aruncată în valurile mării despre care nu știi niciodată dacă își va întâlni destinatarul. Cu atât mai mult cu cât unele platforme de recrutare au opțiuni care, dacă ar fi folosite de recrutori, i-ar permite candidatului să afle în ce stadiu se află CV-ul său – a fost vizualizat, a fost reținut spre analiză, a fost respins etc. Din păcate, știind că mingea este în terenul lor, recrutorii nu se obosesc să folosească aceste butoane. Mai mult decât atât, unele platforme de anunțuri de recrutare au eliminat, pe ascuns, fără nicio informare, până și opțiunea de a ști dacă CV-ul ți-a fost vizualizat. 

Deci, o candidatură în România lui 2015, folosind tehnica zilelor noastre, are cam aceeași soartă cu mesajele disperate aruncate de naufragiați în valurile mării.

Dacă, totuși, printr-o minune, CV-ul  ajunge la zeitatea tutelară, iar aceasta, în milostivenia ei,  cheamă candidatul la un interviu, acesta va avea parte de o demonstrație de proces inchizitorial. Așezat pe banca acuzaților, va fi supus la tiruri încrucișate de întrebări din partea echipei de recrutare, formată din minim 3 angajați ai companiei. Aceștia au rolul de a stoarce maximul de informație pe care îl pot obține, chiar și foarte personale și total nerelevante, de a demasca intențiile ascunse, minciunile și impostura candidatului. 

Candidatul nu beneficiază niciodată de prezumția de nevinovăție din partea biroului inchizitorial al companiei reprezentat de HR. El este un infractor ale cărui minciuni sfruntate legate de  competențele și experiența sa profesională trebuie dejucate de copoii vigilenți de la HR. 

La capătul a 3 ore de interogatoriu susținut cu toate tehnicile de intimidare, umilință, punere la îndoială, răstălmăcire, candidatul este expediat rapid, cu câteva informații lapidare despre companie pe care poate să le citească și pe site-ul companiei și cu o vagă promisiune că i se va comunica rezultatul interviului, indiferent de răspuns. Nicio referire concretă la salariu sau alte avantaje, în ceea ce ar trebui să fie interviul - un schimb firesc de informații. 

Cum evoluează lucrurile ulterior, este ușor de ghicit. Cei care au fost respinși în urma interogatoriului, nu vor mai fi niciodată anunțați de acest lucru, iar relația dintre proaspătul angajat și compania angajatoare se desfășoară în cadrul deja setat în care aceasta dispune la modul discreționar.

În acest peisaj sclavagist dezolant, a existat și sper să continue să existe, un site în care toate mizeriile ascunse de propaganda angajatorilor erau demascate. Pe site-ul undelucram.ro foști sau actuali angajați ofereau informațiile relevante despre salarii, atmosfera la locul de muncă, politicile de promovare, alte avantaje decât cele bănești și, atunci unde era cazul, denunțau abuzurile făcute de companii, fiind singura sursă de informare reală pentru cei care intenționau să aplice la posturile vacante ale respectivilor angajatori.

Din păcate, site-ul undelucram.ro, a fost recent victima unui atac informatic major de tip DDos. Se pare că angajatorilor nu le-a plăcut prea mult imaginea pe care au văzut-o reflectată acolo, foarte diferită de cea pe care și-au construit prin sforăielile lor demagogice și propagandă ieftină și au recurs la un gest de forță. La urma urmei, ei dispun... 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk