The Best bookmaker bet365

Menu

Un veteran de război dă o PALMĂ MORALĂ politicienilor!

Are 93 de ani, mintea limpede, trupul viguros şi spiritul coroziv. A luptat pe front la 24 de ani. A fost preşedinte PNŢCD Argeş aripa tânără, în 1940. A transmis informaţii despre România comunistă la Radio Europa Liberă. A făcut puşcărie la Aiud şi la Piteşti pe vremea comuniştilor. A scăpat cu viaţă din încercări extrem de dure, cărora alţii nu le-ar fi făcut faţă. Ion Dumitru locuieşte în Piteşti, în cartierul Popa Şapcă şi este unul dintre acei pensionari din România pe care îi vezi pe stradă şi nici nu bănuieşti că sunt încărcaţi de istorie. Ion Dumitru este un adevărat veteran. Şi are câteva lucruri importante de zis despre viaţa românilor de azi şi despre clasa politică actuală. 

Pe timpul războiului şi al dictaturii militare s-a trăit mai bine ca acum, când este pace şi democraţie

-În 2013, românii o duc prost. Nivelul de viaţă este printre cele mai scăzute din Europa, iar perioada 2009-2012 a fost una dintre cele mai triste din istoria României. Cum trăiau românii pe vremea când d-voastră eraţi tânăr?

-Să ştiţi că poate părea paradoxal... Dar în timpul războiului, românii trăiau foarte bine. Mult mai bine decât trăiesc în ziua de azi, pe timp de pace şi în democraţie. Chiar şi în 38-39, cu puţin timp înainte de război, pe timpul lui Carol al II-lea, România traversa o perioadă de boom economic şi se făcea un comerţ mai prosper ca în perioada interbelică, când era pace şi eram aliaţi cu Franţa şi cu Anglia. 

Iar în timpul războiului, nemţii ne cumpărau alimente şi petrol. Ştiţi bine, în perioada 40-41, România a fost stat legionar. Hitler făcuse un pact cu Antonescu. Regele Mihai nu conducea. El doar domnea. A fost multă vreme criticat Antonescu pentru apropierea de nemţi şi de Hitler, dar adevărul este că, datorită lui, România nu a fost dizolvată.

-Spuneţi-ne câte ceva despre traiul de zi cu zi al omului simplu: profesor, medic, funcţionar...

-Ce să vă spun, un profesor sau un funcţionar aveau lefuri de 30.000 de lei, iar preţurile erau ca acum: 18 sau 20 de lei kilogramul de carne, 3 sau 4 lei o bere... Oameni simpli îşi permiteau să plece o lună pe an în concedii în străinătate, să-şi ţină nevestele acasă fără să lucreze, restaurantele erau pline, era viaţă, totul era la dispoziţie. Singure, proprietăţile erau foarte scumpe. Şi chiriile. Astea erau la mare preţ. Dar costul vieţii de zi cu zi nu era mare. Leul avea aceeaşi putere cu francul francez. Şi toată masa monetară era acoperită în aur. Nu era ca în ziua de azi: dau telefon la imprimerie să mai facă nişte bani de hârtie care nu au acoperire în nimic.

Parlamentul de azi este unul antiromânesc!

-Iar soldaţii cum trăiau? 

-Eu eram militar şi când nu eram pe front, primeam soldă de 20.000 de lei. Iar când luptam efectiv pe front, primeam 25.000 de lei. Mi se oprea 10% pentru popotă, aveam trei mese pe zi, desert... Ne era ruşine ca noi, gradaţii, să o ducem atât de bine, iar soldaţii nu. Şi din solidaritate, mâncam cu ei din cazanul cu muşte. 

Politicienii ăştia din ziua de azi nu au nicio jenă. Nicio ruşine. Te uiţi la salariile sefilor din sectorul bugetar, au sute de milioane de lei câte unii, în condiţiile în care există pensionari cu 350 de lei şi nu au ce pune pe masă. Nu le-ar fi ruşine să le fie! Nu sunt solidari cu poporul român! Păi, au murit 650.000 de persoane în război şi 300.000 în puşcării. 950.000 de oameni! Ori 5 litri de sânge de om sunt 4.500.000 de litri de sânge vărsat pentru pământul ăsta, iar ei îşi bat joc!  

-Păi, este criză!

-Ce criză, domnule! Românii ar trebui să ştie: acum 73 de ani, pe timpul unei dictaturi militare, în plin război, într-o ţară fără Parlament, condusă de un guvern cu doar 9 miniştri, se trăia mult mai bine – ca şi nivel al vieţii de zi cu zi – decât acum, în democraţie şi pe timp de pace. 

Avem un parlament supradimensionat... Păi, a venit preşedintele Băncii Mondiale, recent, în România şi a spus că suntem pe ultimul loc. Cum e posibil, în condiţii de colaps să ai un Parlament aproape cât al Statelor Unite ale Americii? Îi simpatizez pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta şi le transmit că trebuie să-şi amintească de faptul că poporul acesta a votat, la un moment dat, pentru un Parlament Unicameral, de doar 300 de persoane. Şi ar mai fi de spus că, la o ţară de mărimea României, Parlamentul ar trebui să lucreze doar 6 luni pe an, în două sesiuni, una de vară şi una de toamnă. Ori ei ce fac??? Sunt mulţi şi se ocupă doar de afaceri proprii şi de furtişaguri. Îmi pare rău că trebuie s-o spun: acesta este un Parlament antiromânesc!

Îi rog pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta să ia măsuri, pentru că amândoi sunt tineri. Chiar nu-i doare de poporul ăsta?

-Ce soluţii ar fi ca viaţa românilor să de îndrepte? 

-În primul rând, evaziunea fiscală. Trebuie combătută. Nu ştiu unde am citit că, la nivelul UE, este o evaziune de 1000 de miliarde de euro pe an! Vă daţi seama cât este de mare şi la nivelul României! 

În al doilea rând, instituţiile statului... Nimeni nu ştie nimic de nimeni. Ca să nu mai existe această situaţie, ar trebui ca, în fiecare lună, să se afizeze un tabel cu veniturile şi cheltuielile, cu debitorii şi creditorii, pentru că sunt banii statului şi despre ei trebuie să afle şi ziariştii, şi populaţia, dar şi angajaţii respectivelor instituţii. Or, la ei nu e nimic transparent! Păi, spuneţi-mi şi mie cum se poate ca, în situaţia Arpechim-Oltchim, să se raporteze, după 20 de ani, pierderi de 500 de milioane de euro şi 3500 de oameni să rămână pe drumuri? Păi, de ce nu s-au raportat niciodată pierderile astea când erau de 50 de milioane sau de 100 de milioane, când se mai putea face ceva? Pentru că au fost firme căpuşă şi au furat de n-au mai putut! De aia! Sau luăm un alt caz: Hidroelectrica! Cred că este un caz unic ca o societate cu materie primă dată de Dumnezeu – apa – să fie pe pierdere! Deci tu nu plăteşti, nu cumperi materia primă şi raportezi pierderi. Au furat de-au stins! Şi bătrânii trăiesc cu 350 de lei pensie!

În al treilea rând, să dea de lucru la populaţie, la tineri. 

-Aţi pomenit de agricultură. Păi, românii mănâncă mere din Austria, usturoi din China, ardei gras din Spania şi struguri din Grecia...

-E jignitor. Păi, la ce sol avem noi şi cât pământ! Pe timpul lui Antonescu, 90% din suprafaţa agricolă a României era lucrată şi se producea enorm! Dacă te duceai de la Piteşti la Bucureşti nu vedeai 100 de metri pătraţi nelucraţi. Azi nu se lucrează nimic! Şi ne mai întrebăm de ce nu merge ţara bine! 

Dacă mă prindeau, îmi trăgeau un glonţ în cap!

-Ştiu că l-aţi cunoscut pe Jean Steiger, corespondentul Europa Liberă de la Tel Aviv şi îi dădeaţi, pentru radio, informaţii despre România comunistă. Cum l-aţi cunoscut? Cum îi dădeaţi informaţiile?

-E, e o poveste mai lungă... Fata mea e căsătorită cu un evreu. Şi când am fost în Israel, la ea, am văzut un ziar condus de Steiger. Am găsit în ziar numărul lui de telefon, l-am sunat şi am hotărât să ne vedem în Tel Aviv. M-am dus în secret, nici nevastă-mea nu ştia că mă duc. Şi acolo am hotărât să-i trimit informaţii despre ce se întâmplă în ţară. Am găsit o surse excelentă chiar în PCR, în serviciul secret de aici, de la judeţ. Aveam nume conspirativ. Dacă mă prindeau, cred că nici nu mă mai judecau. Se ajungea direct la glonţ. 

Steiger mi-a promis că mă fereşte chiar şi de Mossad. 7 ani am ţinu-o aşa, trimiţându-i informaţii! N-am primit, pentru asta, decât o ciorbă de burtă şi o tuslama la Tel Aviv, într-un restaurant românesc. Că doar nu pentru bani făceam eu asta, ci pentru ţara mea! Să se ştie ce abuzuri se făceau aici. Şi Mossad-ul, dacă afla, mă împuşca, dar am reuşit să-i fentăm. Cu Jean Steiger am rămas prieten bun. În ianuarie 1990, după Revoluţie, mi-a trimis o scrisoare în care mă felicită pentru tot ce am făcut pentru poporul ăsta.

Mă culcam noaptea, mirosindu-mi bocancii, gândindu-mă de unde să încep să-i rod de foame

-Şi aţi făcut inclusiv puşcărie pe vremea comuniştilor...

-Eu sunt unul dintre fericiţii care n-au făcut mulţi ani de puşcărie. Am făcut puţin peste un an. Şi n-am fost decât la Piteşti şi la Aiud. Însă la Aiud mi-a plăcut cel mai mult. Că ne dădeau o masă pe zi. Apă de culoare verde şi 200 de grame de pâine. Ce să spun? Că mă culcam noaptea, mirosindu-mi bocancii, gândindu-mă de unde să încep să-i rod de foame? Păi, acolo, mureau 5 oameni pe zi. Era normal, după ce fusesem pe front, să mă odihnesc şi eu un pic într-o puşcărie comunistă, nu?

-Şi din acest punct de vedere, generaţia dvs. a fost trişată de istorie şi minţită de conducătorii României. S-a scris Legea 221, potrivit căreia statul român trebuia să vă plătească niştea daune morale pentru suferinţele îndurate în închisoare. Dar, pentru că era vorba de bani, s-a pus batista pe ţambal.

-Aşa a fost, aveţi dreptate. Dar acum preşedintele AFDPR, Octavian Bjoja şi vicepreşedintele Sergiu Rizescu se luptă să rezolve ceva, până nu murim toţi!

Crin Antonescu, dacă câştigă, să renunţe la funcţia de preşedinte şi să-l aducă pe Regele Mihai. Un mare liberal, Brătianu, a făcut acest gest înaintea lui

 -Ce mesaj aveţi pentru clasa politică actuală?

-Unul singur. Către Crin Antonescu! Ştiu că domnul Crin Antonescu vrea să ajungă preşedintele României. Dacă va câştiga această funcţie, mesajul meu ar fi să renunţe la această funcţie şi să facă ceea ce a făcut Brătianu, care l-a adus pe regele Carol I în ţară. Crin Antonescu să-l readucă pe Majestatea Sa, Regele Mihai. România va intra imediat în rândul ţărilor civilizate şi respectate, iar Crin Antonescu va intra în istorie cu un gest pe care un mare liberal l-a făcut înaintea sa. Da, eu sunt monarhist. Românii de azi nu mai ştiu, dar eu am să le spun că, în timp ce un preşedinte împarte ţara între cei care l-au votat şi cei care nu l-au votat, un Rege domneşte peste toţi la fel.           

 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk