Logo

De când cu legea antilegionară, apar nişte mituri...

Iată care sunt, după părerea mea, pricipalele mituri care ar putea apărea în spaţiul public o dată cu legea care interzice simbolurile legionare. Sunt mituri care pot prinde teren mai ales în mintea neştiutorilor de carte şi a persoanelor neinformate. Un aport la propagarea acestor mituri îl pot avea dezbaterile prea puţin nuanţate şi prea pasionale. 

MITUL 1. Toţi anticomuniştii au fost legionari.

Fals. Nenumăraţi români s-au opus comunismului fără să fie legionari. Pur şi simplu, nu au suportat ideea ca averea lor să fie transferată statului şi nici nedreptatea ca România să intre cu totul în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Refuzau falsa "egalitate" între oameni, precum şi imposibila nivelare ideologică care propunea o societate fără clase. Asta nu înseamnă că toţi anticomuniştii au sărit în barca sceleraţilor care luptau pentru puritatea nu ştiu cărei rase. 

MITUL 2. Toţi foştii deţinuţi politici au fost legionari.

Fals. Printre foştii deţinuţi politici se numărau o mulţime de ţărani neînregimentaţi ideologic (care refuzau să-şi dea lotul de pământ la colectivă) sau intelectuali apolitici (care au exprimat idei absolut pertinente şi ne-legionare împotriva comunismului). Asemenea poziţii erau suficiente, la acea oră, ca respectivele persoane (unele chiar minore!) să fie condamnate pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi să primească 20 de ani de muncă silnică, în urma unor simulacre de procese. Dacă nu pui bereta roşie, cine spune că îmbraci cămaşa verde? Sigur că unii dintre foştii deţinuţi politici au fost legionari. Dar nu toţi. 

MITUL 3. Anticomuniştii sunt, obligatoriu, antisemiţi.

Fals. Există anticomunişti care n-au nimic de împărţit cu evreii. Despre faptul că, în perioada în care România era comunizată, în structurile de conducere a statului exista un număr însemnat de evrei, s-au scris nenumărate cărţi. Cât timp acest lucru este consemnat ca fapt istoric, a-l aduce în atenţia publicului nu este un gest antisemit (ci o dovadă de respectare a adevărului), iar a-l trece sub tăcere nu este un gest pro-semit (ci o mistificare). Grav ar fi ca unele cărţi să fie interzise şi să nu le mai putem citi. Lucrurile trebuie văzute aşa cum sunt. 

MITUL 4. Toţi anticomuniştii spun că legionarii au fost buni.

Fals. Niciun anticomunist cu mintea întreagă nu poate ignora crimele săvârşite de legionari. Din nou, faptele istorice nu pot fi ignorate. Dacă legionarii au ucis, înseamnă că au ucis. Adevărul este nenegociabil. Pentru comunişti e valabil acelaşi lucru: crimele lor nu pot fi trecute sub tăcere. A discuta despre cine a ucis "mai mult" e o dovadă de prostie.   

MITUL 6. Toţi legionarii au fost criminali.

Fals. Nu toţi tinerii (unii dintre ei oameni extrem de simpli, intraţi în mişcarea legionară fără să ştie prea bine de ce), au pus mâna pe armă şi au ucis. Unii au ajuns acolo luaţi de val, aşa cum i se poate întâmpla absolut oricărui tânăr  (în orice timp, în orice loc) să ajungă într-un anturaj dubios. Totuşi, la vârsta matură, multe persoane au regretat public că au ajuns să facă parte din mişcarea legionară. Nu, nu toţi legionarii au fost criminali, cum nu toţi comuniştii (cărora li s-a făcut carnet de partid cu forţa) au fost criminali. Dar atât legionarismul, cât şi comunismul (ca ideologii) ar trebui condamnate împreună fiindcă au permis şi incurajat omuciderea. De ce doar legionarismul este delegitimat rămâne o întrebare. Comunismul ar trebui să fie, în egală măsură, delegitimat. Institutul Elie Wiesel a acţionat aşa cum a considerat. Institutele româneşti care se ocupă cu analiza comunismului de ce nu s-au implicat?     

MITUL 7. Unor mari reprezentanţi ai culturii româneşti nu li se poate da forţă simbolică (în sensul de a numi străzi cu numele lor etc.) fiindcă au fost legionari.

Este mai mult o chestiune care ar trebui repusă în discuţie, decât un mit. Mă refer la Cioran, la Eliade şi la Ţuţea, fiindcă ei sunt cei mai cunoscuţi. Da, în biografia lor există perioade de timp în care au simpatizat cu mişcarea legionară. E regretabil. Dar hai să vedem dacă şi alte popoare au acţionat în sensul golirii unor personalităţi de forţă simbolică, pe motive de acest gen. Mergând pe acest principiu, nemţii ar trebui să nu-l mai predea în universităţi pe Martin Heidegger, norvegienii să nu-l mai editeze pe Knut Hamsun şi ceară să i se retragă, post-mortem, premiul Nobel, francezii ar trebui să-l renege pe Louis Ferdinand Celine, englezii şi americanii să uite de Ezra Pound, iar italienii să ardă enciclopedia la care a lucrat, printre alţii, şi Giovanni Gentile. În replică, dacă şi simbolurile comuniste ar fi fost interzise, ce ar fi trebuit să facem? Să le luăm întreaga forţă simbolică tuturor personalităţilor care au creat, în România, până în 1989? Matematicieni, fizicieni, chimişti, scriitori, medici - care au avut carnet de partid? Vă daţi seama cât este de aberant?

MITUL 8. Gulagul n-a existat, a existat doar Holocaustul. Holocaustul n-a existat, a existat doar Gulagul.

Flas. Şi Gulagul şi Holocaustul au existat, indiferent cine intenţionează să scoată unul dintre ele în afara istoriei, pentru a rămâne celălalt. Deasemenea, nu se poate spune că unul a fost grav, iar celălalt mai puţin grav. Fiindcă socotelile nu se fac - decât de către statisticieni - pe numărul de morţi. Ci pe suferinţa produsă. Iar suferinţa nu se măsoară în metri sau în litri, aşa încât să se încline balanţa. 

Este revoltător că, şi în 2015, românii refuză să nuanţeze. Este, deasemenea, revoltător că, din lege, lipseşte cuvântul "comunism". Fiindcă, astfel, lipseşte cealaltă nuanţă a suferinţei, a terorii şi a morţii.

DEZBATEREA.RO