The Best bookmaker bet365

Menu

Gheorghe Smeoreanu, un editorialist vintage ca un disc de vinil

Domnul Gheorghe Smeoreanu a scris, recent, un foarte lung editorial într-o publicaţie locală despre relaţia dintre Mihai Alexandrescu şi PNL Argeş.

Socotesc că provincialismul acestui text este amuzant, aşa că merită tratat cu îngăduinţă. Vroiam să scriu "îngustimea" ideatică a textului, dar voi rămâne la termenul de provincialism. 

Domnul Gheorghe Smeoreanu este un excelent profesionist, un om de cultură apreciabil şi un tip umblat prin lume. Textul său utilizează concepte generoase - globalism, progresism - însă aceste concepte sunt confruntate greşit cu bătătura noastră, în sensul că doar o mică parte din români ar gândi "global", iar "progresul" i-ar ocoli. Ei bine, vreo 5 milioane de români sunt deja "globali" votând politic în toate ţările europene, iar cât priveşte "progresul" este suficient să acceptăm că aproape toţi românii sunt branşaţi la tehnologia "smart". Altfel spus, cizma sovietică şi activul PCR nu mai apasă demult pe capul românului şi, extinzând, blocul de ţări din Est are deja vreo 30 de ani de cristalizare în creuzetul european. Cât de curând se va legaliza şi votul electronic, iar atunci politica se va face cu un simplu "touch" oriunde în lume, lucru care poate părea dezarmant pentru nişte politruci care nu văd dincolo de ştampilă sau pentru ziariştii care nu văd dincolo de politruci.  

Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă şi PSD - pe care domnul Smeoreanu îi vede drept salvatorii neamului românesc din ghearele Uniunii Europene - n-au reuşit să-i izoleze pe români de lumea civilizată şi nu vor reuşi niciodată. Iar pentru ţărişoară n-au făcut nimic notabil. Aceste rebuturi politice se mişcă în raport cu politica mondială ca un Trabant pe lângă un Lamborghini. Să nu vadă, oare, domnul Gheorghe Smeoreanu toate aceste lucruri? Sau le vede, dar trăieşte nostalgia timpurilor în care din România se ieşea cu paşaport, doar dacă te lăsau comuniştii şi nu puteai vorbi cu un prieten din celălalt colţ al planetei fiindcă aveai doar telefon cu disc? 

Cât priveşte concepţia lui Smeoreanu despre ideea de partid politic, excelentul ziarist are un aer "vintage", pare desprins din alte timpuri, acelea în care PCR îşi nivela membrii până la aneantizare, îi tundea, le punea cravată, îi învăţa 3 lozinci proaste şi le dădea drumul cu propaganda roşie prin sat. 

Vremurile acelea au trecut demult, politica nu se mai face ca la "colectivă", iar PNL Argeş, partid cu care domnul Smeoreanu mă găseşte incompatibil din pricina "progresismului" meu, a decis că o nouă mentalitate este mai mult decât necesară în politică. 

Adrian Miuţescu, preşedintele filialei, recent întors de la Helsinki unde a luat pulsul celor mai actuale politici europene, nu numai că ştie lucrul ăsta, dar face tot ce poate să aducă tineri în partid, să branşeze PNL la noile trenduri politice, şi asta pentru simplul motiv că realităţile româneşti sunt, la rândul lor, schimbate. Politica românească, blocată în mentalităţi din secolul trecut şi în oameni care nu se mai pot reinventa, nu-şi permite să alunece în irelevanţă. Ca de obicei, liberalii sunt primii care înţeleg şi care încearcă să mişte lucrurile în sensul unui "aggiornamento" politic, aşa cum au făcut-o Brătienii la vremea lor. Nimeni n-a spus vreodată că seniorii unui partid politic sunt dispensabili, că unii dintre ei n-au crezut toată viaţa în valorile liberale şi că acesta este un lucru bun. Dinamica politică arată, însă, că aceste valori trebuie acordate cu mersul lumii, iar dacă astăzi liberalismul înseamnă piaţă globală, afaceri globale, lume digitală, societate inclusivă, smart-cities, toleranţă faţă de orientările religioase, sexuale, faţă de clasele sociale şi faţă de rasă, cum poate rămâne un partid politic important blocat în trecut? Asta ar însemna dispariţia de pe scena politică. Iar PSD este un candidat serios la dispariţie tocmai fiindcă se fosilizează local.  

PNL este partid de esenţă europeană şi se reînnoieşte, definindu-se astăzi prin cu totul alte concepte decât se definea acum 100 de ani, şi asta oricât de mult s-ar împotrivi excelentul jurnalist Gheorghe Smeoreanu. Păcat că el rămâne pe loc să-l laude pe Liviu Dragnea şi să-i găsească scuze pentru analfabetism Vioricăi Dăncilă. Păcat, spun, pentru că domnul Gheorghe Smeoreanu este un om talentat, scrie literatură, ascultă muzică bună, citeşte cele mai recente eseuri care se scriu în lume, cum ar fi lucrările lui Yuval Noah Harari, este un om cu care mi-a făcut plăcere să discut ori de câte ori l-am întâlnit. Dar când vine vorba de concepţii politice care le depăşesc pe ale sale se blochează, face apel la senorii din partid să-i sperie că tineretul vine cu idei revoluţionare - vin "globaliştii", vin "ateii", vin "harariştii" - pe scurt excelentul jurnalist este cam ca străbunica mea care a văzut pentru prima dată televizor şi s-a dus la icoană să se roage că a intrat necuratul în casă sau cam ca olteanul care a văzut girafă şi a spus: "Aşa ceva nu există!" Refuzând globalismul adică unificarea sub un set de idei a mai multor naţiuni, domnul Smeoreanu mă face să cred că, dacă ar fi trăit la 1600, ar fi fost împotriva unirii Principatelor şi împotriva lui Mihai Viteazul, fiindcă, asta e viaţa, fiecare principat avea un domnitor, iar ideea unionistă nu încăpea în mentalul celor fideli domnitorilor. Din fericire, istoria nu se mişcă aşa cum, probabil, vrea domnul Smeoreanu, iar o Românie fără Franţa, Germania, Italia ar fi, în ziua de azi, ca Moldova fără Transilvania şi fără Ţara Românească. Formele de organizare sunt doar forme, iar naţiunea se pare că nu este ultima formă a istoriei. Dacă România se îndepărtează de Uniunea Europeană, îi reamintesc domnului Gheorghe Smeoreanu că, de partea cealaltă, mai sunt doar Turcia (sub care am mai fost) şi Rusia (sub care am mai fost).  

Îl îndemn pe domnul Smeoreanu să citească despre European Political Party, organizaţie politică europeană din care face parte şi PNL. Dacă n-a ştiut până acum, îi voi spune că există structuri politice continentale, iar cele locale, ale naţiunilor, sunt părţi ale acestor structuri. Adică, aşa cum România este parte a Europei, un partid politic local este parte a unei organizaţii politice continentale. Ştiu că nu-i place această stare de fapt, dar n-am ce să-i fac, va trebui să se obişnuiască şi să le explice şi PSD-iştilor că, dacă nu le place, să nu mai candideze la Parlamentul European, să iasă din cursă şi să candideze doar la Cocârlaţi.        

Închei cu o precizare tehnică. Gheorghe Smeoreanu trebuie să accepte că este neinformat. Eu nu sunt "purtătorul de cuvânt al PNL Argeş", nu mi-am dorit să fiu niciodată asta. Eu mă ocup de mediul on-line, pentru că aici sunt tranşeele. Putătorul de cuvânt al filialei este Gelu Tofan, îi doresc să-l cunoască, fiindcă este un tip deosebit şi mă bucur că este prietenul meu. În general, ziariştii profesionişti dau un telefon ca să afle astfel de detalii şi verifică atent informaţiile înainte de a le transmite în spaţiul public. Poate a fost o scăpare, altfel domnul Smeoreanu este un profesionist desăvârşit.

Îl asigur pe domnul Gheorghe Smeoreanu de admiraţia mea, la fel şi cum şi el mă asigură de admiraţia lui şi îi transmit că mă delectez cu parfumul "vintage" al editorialelor sale, tot aşa cum mă delectez ascultând muzică la discul de vinil, acasă la un amic care are discuri de vinil.  

PENTRU CEI CARE NU AU CITIT EDITORIALUL SCRIS DE GHEORGHE SMEOREANU, ÎL TRANSCRIU MAI JOS: 

Când vor să se însoare, bărbaţii au două opţiuni, să caute o femeie cuminte şi gospodină, ori să încerce să o cucerească pe cea mai frumoasă din cartier. Când a decis că au nevoie (chiar aveau) de un purtător de cuvânt, PNL Argeş a ales frumoasa cartierului, în persoana domnului Mihai Alexandrescu. Ştie toată lumea care sunt consecinţele unei asemenea opţiuni. Frumoasa are personalitate, mizează pe libertatea personală, nu ezită să dea cu tifla, iar dacă nu eşti atent, te trezeşti cu o pereche de coarne de toată frumuseţea.

Domnul Mihai Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al liberalilor argeşeni, este unul dintre cei mai cultivaţi, mai creativi şi mai spontani cetăţeni din zonă, iar cu privire la modul în care îşi redactează mesajele, ce să spun decât că este impecabil. La prima vedere, preşedintele Adrian Miuţescu poate fi felicitat şi invidiat pentru excelentul mariaj politic pe care l-a făcut. Nicio filială argeşeană de partid nu are un purtător de cuvânt mai mândru decât domnul Mihai Alexandrescu. Pe de altă parte, nimeni nu ştie nimic, aşadar nici eu nu am habar, despre ce se întâmplă în intimitatea acestei căsnicii. Ceea ce pot vedea însă nu doar vecinii, ci şi toţi oamenii cartierului, ba chiar oricine aruncă o privire prin curtea internetului este faptul că domnul Mihai Alexandrescu nu are nici în clin nici în mânecă de a face cu ceea ce reprezintă sau ar trebui să fie doctrina, mesajul şi acţiunea politică a PNL.

PNL este, aşa cum îi spune numele, un partid care jură pe naţiune şi pe liberalism. Dacă nu cultivi aceste două valori, nu ai cum pretinde că eşti adept al PNL, oricât am relativiza lucrurile în sensul libertăţii de conştiinţă. Trebuie să fii liberal şi naţionalist (în sensul light cel puţin al termenului) pentru a te considera acasă în cadrul PNL şi, cu atât mai mult, pentru a-i fi acestui partid purtător de cuvânt, chiar şi într-un judeţ. Admiţând că şi în Argeş liberalii se iau în serios şi admit că nu se cade ca una să vorbeşti şi alta să fumezi, fiindcă vin alegerile şi trebuie să dai socoteală, vă propun să vedem dacă frumoasa cartierului, adică domnul Mihai Alexandrescu, se potriveşte în valorile fundamentale cu partidul.

Nu se potriveşte.

Domnul Mihai Alexandrescu este globalist şi progresist, ateu şi hararist, în concluzie este neo-marxist. Din fericire, domnul Alexandrescu nu îşi practică fiolosofia în modul grobian şi agresiv în care obişnuiesc să se poarte confraţii săi întru idei. Dimpotrivă, purtătorul de cuvânt al liberalilor se păstrează în limitele eleganţei şi ale bunei – cuviinţe, ceea ce ar putea fi un exemplu pentru militanţii mişcării Rezist. Este firesc să se întâmple astfel, întrucât domnul Alexandrescu este un Rezistent cultivat, capabil să vină cu argument filosofice, sociologice, psihologice, ba chiar şi economice. Toate acestea nu îl fac însă mai puţin incompatibil cu Partidul Naţional Liberal.

Yuval Noah Harari este un tânăr evreu homosexual ale cărui cărţi sunt citite cu fervoare în întreaga lume occidentală, el fiind un fel de Toffler al noilor generaţii. Fără să fie anti-liberal fiindcă nu ar avea cum, Harari se îndoieşte de faptul că liberalismul mai are viaţă lungă. „Prin urmare, zice Harari, ne rămâne sacrina creării unei poveşti updatate pentru lume.” Cum să fie această poveste, cum să arate ea ? În „21 de lecţii pentru secolul XXI”, autorul riscă o întrebare: „Sau poate că a sosit momentul să o rupem definitiv cu trecutul şi să inventăm o poveste nouă - nouţă, care să transceandă nu numai vechii zei şi vechile naţiuni, ci şi înseşi valorile moderne esenţiale ale libertăţii şi egalităţii ?” Deocamdată, Harari pune semnul întrebării, dar pare destul de clar că a găsit şi răspunsul, anume că epoca naţiunilor, a libertăţii şi egalităţii a apus, epoca globalismului a răsărit. Pe aceeaşi linie gândeşte şi domnul Mihai Alexandrescu.

Mihai Alexandrescu nu ar fi ceea ce este dacă nu 

s-ar prezenta, ori de câte ori are prilejul, drept un ateu feroce. Sperând că acest lucru nu îi deranjează pe liberalii cărora le poartă cuvântul, transcriu aici o părere a profesorului meu de epistemologie Mircea Flonta, exprimată în cea mai recentă carte a sa, „Răspântii ale gândirii”: „Omul instruit şi raţional al vremii noastre poate fi religios, după cum el poate să fie şi sceptic. Nu există nicio îndreptăţire pentru a impune altora o formulă optimă de echilibru existenţial. Este dreptul fiecărui ins care gândeşte independent să caute şi să opteze. Aceasta este o concluzie ce susţine nu numai toleranţa dintre confesiuni, ci şi toleranţa în relaţia dintre credincioşi şi acei semeni ai lor care sunt sceptici din punct de vedere religios.” Domnul Mihai Alexandrescu nu este totuşi un sceptic, este un militant plin de fervoare al ateismului. Respect! (Adaug că faţă de atei am nu doar înţelegere, ci şi compasiune, fiindcă ei nu pot să se adreseze divinităţii cu formula lui Rainer Maria Rilke care îţi face pielea de găină: „Vecine Doamne, dacă uneori/ te deranjez c-un ciocănit, în noaptea mare/ e fiindcă respirând te-aud numai arare şi ştiu:/ eşti singur în odaie până-n zori. ”).

Domnul Mihai Alexandrescu a fost împotriva referendumului, este adeptul libertăţii sexuale totale, consideră că globalismul va rezolva toate problemele şi în acest sens are pe Facebook un grup de emuli care sunt la un pas de a-l trata drept guru. Nu sunt însă sigur că domnii lideri liberali locali Miuţescu, Bica, Postelnicescu, Sofianu ori Perianu sunt la fel de entuziasmaţi de aceste susţineri. Mai degrabă aş spune că în afară de ostilitatea firească faţă de PSD, domnul Mihai Alexandrescu şi liberalii argeşeni nu prea mai au nimic în comun din punctul de vedere al filosofiei politice.

Sper că din acest articol se înţelege şi aprecierea intelectuală pe care o am faţă de purtătorul de cuvânt al PNL Argeş şi respectul pe care i-l port ca om. Cred însă că liberalii argeşeni trebuie să trateze în mod serios problema mesajelor pe care le oferă marelui public. Vor veni, repet, campaniile electorale şi alegerile, iar în acel moment să nu se mire nimeni dacă în gura lui Miuţescu vor fi puse şi postările lui Alexandrescu. Ca să vorbesc aşa cum i-ar plăcea domnului Alexandrescu, aş spune că domnia sa, se află faţă de PNL într-o situaţie pe care vechii greci ar fi apreciat-o ca fiind hybris.

 

Domnul Mihai Alexandrescu se adecvează însă de minune cu cei de la USR. Cea mai frumoasă fată din cartier ar fi mai potrivită la braţul unui fante politic de la partidul lui Barna. Adrian Miuţescu e un negustor prea bătrân pentru a nu fi ridicol în cuplul pe care îl formează cu frumoasa cartierului: domnul Mihai Alexandrescu.

 

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk