The Best bookmaker bet365

Menu

Sergiu Rizescu, președinte AFDPR Argeș, mărturii despre temnițele comuniste: AM REFUZAT SĂ COLABOREZ CU SECURITATEA!

Cu ocazia evocării, la data de 6 octombrie 2019, a victimelor brutalului experiment de la Pitești, locul unde au fost torturați și uciși tineri studenți români de către comuniști, fostul deținut politic, președintele AFDPR Argeș, Sergiu Rizescu, a făcut următoarea mărturisire în fața auditoriului, chiar în camera unde, sub amenințări și bătaie, a refuzat să devină colaborator al securității.

O declarație despre demnitate care merită să ne rămână în memorie.  

”Am fost scos din celulă, adus în această cameră, în haine vărgate. Nu primeam pachete, nu primeam scrisori. Nu aveam voie să ne apropiem de ferestre, pentru că santinelele anunțau imediat și te băgau la ”neagra”. Eram înfometați. Dimineața, un ceai de mălai, o ciorbă de praz, 125 de grame de pâine și seara, o jumătate de gamelă de arpacaș. Veșnic înghițeam saliva. Stomacul trebuia umplut. Și mă gândeam că mama avea doi câini, pe Prințul și pe Florea. Dacă aș fi avut o bucată de mămăligă pe care o dădea mama la câine, era bună pentru mine! Știam că tatăl meu este arestat, dar tatăl meu a aflat că sunt arestat. 

Eram în celulă. M-a scos, m-a dus în față, la grefă, era ofițerul Marin, politrucul închisorii și doi colonei. Unul distins, cred că era psiholog. Și unul cu o figură de K1. Și a început cântecul de sirenă:

-Uite ce băiat frumos! Că toți, când suntem tineri, suntem frumoși ca niște boboci care se desfac la razele soarelui... În loc să săruți și tu o fată... Noi avem nevoie de voi, mă! Aveți viața înainte. Puteți să contribuiți și voi la victoria socialismului. 

Se dădea o luptă extraodinară. Balanța înclina că nu trebuie să cedez. Am refuzat. M-au înjurat și mi-au dat o cizmă în spate. 

Știți ce frumoasă era celula mea? Nu mai avea gratii.Deși eram încarcerat, eu eram un om liber. Ce e mai frumos decât să fii frumos pe dinăuntru, să poți privi oamenii în ochi. Am 87 de ani și cred că acea situație mi-a dat tăria și încă tinerețea sufletului meu. Și mintea limpede.

Și am să vă spun cum a aflat tatăl meu despre mine. Tatăl meu era preot în satul Pârvu Roșu. Și l-au arestat în 1952 în joia Paștelui, când mergea la biserică. Eu știam că l-au arestat pe tata. Iar, pe mine, în același an, m-au arestat în săptămâna Crăciunului. Mama mea era la Pitești. La ora 2 dimineața veneam de la un bal împreună cu un coleg de-al meu cu care eram împreună într-o organizație națională anticomunistă română. Că la Brătianu erau nuclee, două organizații: Casa Albă și Organizația Națională Anticomunistă Română. Așa eram educați din familie, așa eram educați de profesori (care erau adevărați dascăli).

În celulă eram cu un avocat liberal, dl. Grigorescu. Caralii au intrat peste noi, în celulă, noaptea, 3 inși, saltelele erau de paie, perna era de paie, vă dați seama cum dormeam, au strâns saltelele să facă loc, ne-au pus cu fața la perete și ne-au pus pistolul în ceafă. Eu am crezut că ne intimidează, când ești tânăr, instinctul de conservare nu este atât de puternic ca la un om în vârstă. Bănuiți ce a făcut domnul avocat. S-a întâlnit la Canal cu tata care l-a întrebat: cine a mai fost arestat? Și i-a spus: ”Părinte, ți-am cunoscut băiatul!” ”Unde?” a întrebat tata. ”În celulă.” Tatăl meu era la Poarta Albă. A cazut în genunchi și a spus: ”Doamne, mi-au luat și băiatul!” Pe mine m-a arestat locotenentul major Pleșiță. Ca să vedeți cât de idioți erau, au dat peste ”Istoria religiilor lumii” și peste ”Politica” lui Aristotel, crezând că Aristotel este contemporan cu noi. 

Ancheta a fost îngrozitoare. Beciul era cam unde este, azi, Restaurantul Victoria. Era iarnă, nu erau calorifere. Gardienii aveau un butoi în care ardeau lemne. N-aveai voie să stai decât pe marginea patului. Genunchii apropiați de gură. Suflai aer cald. Cu mâinile stăteai pe glezne. Noaptea, venea gardianul și spunea: ”Hai, banditule!” Îți punea ochelari de tablă, ca de sudură. Știu că urcam 7 trepte, traversam curtea și intram în camera de anchetă. Aici era cald, muzică italiană. Zece minute tremuram, aveam frison. 

-E, te-ai mai gândit, mă?

Am mâncat bătăi să spun ce n-am făcut. Pentru că lor le puneau grade, în funcție de gravitatea faptei. Și ei căutau să-ți pună în cârcă fapte pe care nu le-ai comis. La un moment dat, era un anchetator Sabo Peter. Și i-am spus: 

-Domnule locotenent-major, sunt o ființă omenească, ca și dumneavoastră. Sunt tânăr. De ce mă bateți, că mai mult nu știu.

Din momentul acela nu m-a mai bătut. Probabil că am atins o coardă omenească. 

Este istoria generației noastre. A tinerilor cu simțire românească, cu iubire de țară. Asta am făcut, așa am simțit și așa am pătimit. Făceam semnul crucii cu limba în gură. Și am să vă spun ceva care m-a îndurerat. Și o să afle și domnul profesor Vlad Nistor. Sunt în comitetul de conducere al AFDPR și, acum doi ani de zile, am formulat o scrisoare către Patriarhie, să ne primească Înalt Prea. I-am trimis această scrisoare și ni s-a răspuns că ne primește peste un an, să-i spunem pentru ce ne ducem acolo. Noi, care ne făceam cruce cu limba în cerul gurii.”

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk

Cookie-urile ne ușurează să vă oferim servicii mai bune. Aceastea sunt mici cantități de informație, stocate pe calculatorul tău, ce ne ajută să îmbunătățim experiența ta pe acest site. Le accepți?
Spune-mi mai multe DA NU