The Best bookmaker bet365

Menu

LA GRANDE BELLEZZA - un film de o mare frumusețe

La grande bellezza”, filmul regizorului italian Paolo Sorrentino a luat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Filmul  este un omagiu subtil adus cetății eterne, prin cadrele lungi și picturale care surprind o Romă scăldată într-o lumină superbă.

Despre acțiune nu prea poate fi vorba, tema centrală fiind "il dolce far niente" tipic italian.

Toate personajele filmului sunt oameni foarte bogați, trecuți binișor de prima tinerețe, care își omoară timpul în bacanele nocturne, elegant îmbrăcați, plictisiți, singuri și fără niciun scop clar definit. Și cam asta e acțiunea.

Personajul principal, Jep Gambardella, este un cronicar monden, autor al unei singure cărți publicate în tinerețe, din al cărei succes trăiește chiar şi la cei 65 ani. Nici el nu are nimic de făcut, la fel ca și prietenii lui, așa că își petrece timpul plimbându-se prin Roma, și ziua și în nopțile în care nu petrece, admirându-i frumusețea. Imaginile cu sculpturile din subteranele cetății, văzute în clar – obscurul luminii unei veioze, într-un periplu inițiatic nocturn prin galerii neștiute de profani, sunt de o frumesețe tulburătoare.

La fel și imaginea păsărilor flamingo, poposind pe terasa lui Jep, ca să se odihnească înainte de a migra – miracolul produs de o călugăriță centenară care făcuse un jurământ de sărăcie, la fel de scrupulos respectat ca și jurământul de bogăție, făcut de restul personajelor. 

Spectacolul oferit de această societate bogată ar putea părea, pentru un ochi critic, însuși spectacolul degradării umane fizice și morale și al unei decadențe ireversible. 

Numai că tema morală, prezentă în film, nu trebuie abordată în această cheie. 

Falsei pietăți a unui viitor papă, preocupat exclusiv de specialități culinare, Jep Gambardella îi opune înțelegerea și acceptarea scăderilor umane, fără discursuri înălțătoare, menite să absolve de păcate bietele suflete rătăcite în deșertul cotidianului contemporan. 

Prin el se aude vocea auctorială, în dialogul pe care îl are într-una din serile petrecute în compania prietenilor săi, aproape bătrâni, bogați și mondeni, plictisiți și neavând nimic de făcut, când este atacat virulent de una dintre membrele grupului că și-a irosit viața, nemaifăcând nimic de la publicarea acelui unic roman.

Evident, vehementa doamnă are multe realizări la activ, pe care, lipsită de modestie, le enumeră, condiserându-le garantul superiorății ei asupra acestei adunături de pierde – vară în care compania cărora se află: a fost activistă într-un partid încă de pe vremea studenției, apoi a devenit președinta partidului, a publicat 11 romane, are o căsnicie fericită și 3 copii pentru a căror educație s-a sacrificat. Ea, spre deosebire de ceilalți, a dat un sens vieții ei. Sensul acțiunii, care, promovat fiind de o societate în care a fi ocupat este o virtute, este unicul posibil.

Cu calm și fără ton acuzator, Jep îi demontează tot acest eșafodaj: în facultate, activitatea ei trecuse neobservată, spre deosebire de alte talente prin care se făcuse remarcată (pauză insinuantă); președinta partidului a devenit pentru că fusese amanta finanțatorului; tot partidul îi finanțase și apariția celor 11 cărți submediocre, publicate la o obscură editură, singura care acceptase; căsnicia ei este departe de a fi una fericită, soțul ei având o lungă și asumată legătură cu un bărbat, pe care ea singură se încăpățâna să o ignore, pentru a nu strica tabloul fericirii conjugale; copii cresc cu 3 bone, majordormi și șoferi care îi duc la școală, deci nu prea mai e loc de sacrificiu.

Fără să fie moralizator în vreun fel, Jep doar smulge vălul ipocriziei și arată în toată nuditatea ei lipsa de sens și de finalitate a acțiunilor umane, în spatele cărora ne ascundem pentru a nu privi în față vidul. ”Stăm și noi aici, mai glumim, petrecem timp împreună”, spune el lucid și condescendent.

Ceea ce nu spune el, dar filmul o dovedește din plin, este că unul din sensurile vieții pentru care putem să optăm, iluzia acțiunii fiind la îndemâna celor care nu sunt prea lucizi, este contemplarea.

Când ești înconjurat de atâta frumusețe, poți să dai sens vieții tale doar contemplând-o. 

Și, îmbibat de această frumusețe, Jep se apucă să scrie un nou roman. De fapt, lunga pauză dintre cele 2 romane ale lui este doar răgazul pe care și l-a luat pentru a contempla frumusețea, pentru a se impregna de ea, ca să poată apoi să o redea. 

Nu este doar un film de o mare frumusețe, ci și o pledoarie pentru contemplarea frumuseții.

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk