The Best bookmaker bet365

Menu

Ceea ce era de demonstrat

Cum era de așteptat, filmul QED în regia lui Andrei Gruzsniczki, premiat la Roma și care s-a bucurat de cronici favorabile peste tot în lume, nu reușește să atragă deloc atenția publicului român. Motivele sunt lesne de înțeles:

Într-o sală goală, pe la prânz, când prea puțini sunt cei dispuși să meargă la cinema, cu excepția cinefililor înrăiți sau a plictisiților cronici, rulează în alb și negru una dintre nenumăratele povești despre delațiune, trădare și compromis rușinos care au definit istoria României din perioada comunistă.

Pe un ton neutru, fără patetism și fără exagerări sentimentale, eroii dramei evoluează natural în cercul strâmt al determinismului istoric:

- matematicianul strălucit căruia un sistem social obtuz și aberant, eficient doar când vine vorba de a bloca evoluția și performanța de orice fel îi refuză obstinat recunoașterea și posibilitatea afirmării; idealist și frustrat acesta încearcă să publice în America un articol științific ale cărui concluzii aveau aplicabilitate în mai multe domenii de interes național, sărind peste etapa obligatorie a acordului dat de Partid;

- securistul ambițios care și-a închis conștiincios și fără dileme morale toate cazurile și care vede în dosarul de urmărire a matemacianului șansa de a promova;

- femeia inteligentă și integră, dar care, rămasă singură cu un copil și un tată bătrân și bolnav, după fuga soțului în Occident, devine vulnerabilă și, deci, o unealtă convenabilă pentru sistem. Dorința ei disperată, perfect justificabilă din punct de vedere uman, de evada din lagărul în care se transformase România în acea perioadă va fi abil folosită de securitate pentru a-și atinge scopurile: acela de a-l demasca pe matematicianul neobedient.

Aceștia fiind termenii de la care pornește demonstrația, ipoteza devine ușor de dovedit: eroina va ceda presiunii securității și constrângerilor personale, nu fără zbucium interior și își va trăda prietenul, semnând o notă informativă prin care denunță intenția acestuia de a-și trimite clandestin articolul în Occident. 

Ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat: încrederea, onoarea, omenia și prietenia nu sunt posibile în lagăr.

Interesul personal, susținut în mai multe rânduri de personaje ca argument pentru justificarea compromisurilor nedemne și a trădării, este singurul  care face posibilă supraviețuirea. 

Cvasi-generalitatea delațiunii în comunism este o realitate a cărei amintire este greu de suportat și asupra căreia de 24 de ani planează tăcerea grea a vinovăției. Noroc că suntem în democrație și nu ne mai obligă nici școala, nici partidul, să ne ducem organizat la teatru sau la film, la matineu, ca să fim obligați să privim în față acest adevăr dureros despre noi ca popor. Avem ”libertatea„ de a pretinde că acest trecut nu existat, ignorându-l și îngropându-l în uitare.

Share

The best bookmaker bet365.artbetting.co.uk