Logo

Piața Vasile Milea sau cum am transformat nomenclaturiștii în eroi ai neamului!

Fiindcă se apropie aniversarea mişcării populare din decembrie 1989, poate că ar fi cazul să punem sub semnul întrebării simbolurile acelor timpuri care s-au menţinut, tot ca simboluri, până azi.

Unul dintre aceste simboluri este Piaţa Vasile Milea din Piteşti, numită astfel după un general, descris în culori nu tocmai onorante, de către spionul Mihai Pacepa, în cartea sa "Orizonturi Roşii".  

Că Argeșul este un județ „roșu” nu mai este de mult nicio supriză pentru nimeni. Rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale au dovedit-o încă o dată din plin, dacă mai era nevoie.

Dar de la a fi „roșu”, adică a avea convingeri de stânga, până la a ridica exponenţii vechiului sistem la rangul de eroi ai neamului, cum a făcut Ion Iliescu și a le da străzilor numele lor, cum au făcut oficialitățile piteștene, este o cale lungă.

Să luăm spre ilustrare cazul pieței centrale din Pitești, numită neoficial, dar pe bună dreptate „Piața Roșie”, fără referire directă la culoarea pavelelor, înscrisă în acte cu numele „Piața Vasile Milea”. 

Lăsăm deoparte contradicția dintre cei doi termeni, pe care puțini o sesizează, și anume că în Piața Roșie funcționează „Casa Albă”, simbol al democrației americane, chit că e una de fațadă și nu e autentică nici ea. Cred că oficialii americani de pe Pennsylvania Avenue s-ar amuza copios să afle că într-un orășel de provincie obscur, dintr-o țară modestă, greu de reperat pe harta lumii, există o „Casă Albă”, adăpostind și ea instituții ale Statului, dar care n-are nici pe departe și nici măcar la nivel de discurs pretențiile de democrație ale tizei ei de peste ocean, iar o clădire numită aşişderea, în folclor,  se află într-o piață „roșie”. 

Nu știm dacă londonezii ar percepe ironia în cazul în care Buckingam Palace ar fi pe „Republic Avenue”, dar piteștenii cu siguranță nu văd vreo problemă în a avea o „Casă Albă” într-o piață „roșie”. 

În România oricum există cimitire pe strada „Învierii” și pușcării pe strada ”Libertății”. 

Dincolo de aceste derapaje logice benigne și amuzante, rămâne greu de acceptat faptul că piața centrală a Piteștilor poartă numele unui gradat militar care a ordonat să se reprime, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, manifestaţiile din Piața Universității și care, în mod neclar, a ajuns să fie numit erou post mortem de către Ion Iliescu. Erou ar fi fost doar dacă s-ar fi solidarizat, de la bun început, cu manifestanţii. Cu poporul.

Vasile Milea a fost șef de stat major și ministru al apărării naționale în regimul comunist, omul de încredere al Elenei Ceaușescu, obedient şi fidel întregului clan Ceaușescu, pe care l-a apărat până în ultimul moment, executant al ordinului de reprimare a manifestațiilor din decembrie 1989. Ne întrebăm: oare dacă l-a considerat Ceauşescu, la un moment dat, trădător, acest lucru îl transformă, automat, în erou?  

În ciuda acestor detalii din biografia lui Vasile Milea, Ion Iliescu, comunistul zaharisit, privind cu un oftat nostalgic către Moscova, ca o Duniașă bovarică, în timp ce croșetează propaganda de partid a PSD, jignește amintirea tuturor eroilor acestui neam care au murit pentru cauze drepte și îl plasează pe Milea în rândul lor.  

Motivul, acela că Vasile Milea s-a sinucis, este absolut penibil. Între sinuciderea lui și refuzul de a trage în oameni nu trebuie pus semnul egal. Vasile Milea a ordonat represiunea împotriva maselor până în momentul în care a înțeles că bătălia este pierdută pentru tabăra celor de la putere. Abia atunci s-a sinucis. Acesta nu este un gest eroic, ci unul disperat de capitulare, foarte des întâlnit în cazul celor care pierd.

Istoria abundă în exemple. Și Hitler s-a sinucis când a pierdut războiul înțelegând că moartea este o alternativă mai bună decât aceea de a fi prins viu. Cam la fel și-a făcut calculele și Vasile Milea, crezând că „învingătorii” vor fi nemiloși cu el. N-a evaluat corect contextul. Dacă ar fi avut un pic de răbdare să vadă în ce sens evoluează „democrația” proaspăt cucerită de români și oferită pe tavă foștilor lui colegi de partid ar fi fost astăzi senator, cu siguranță. Așa, a ajuns erou și nume de piață….în Pitești.

În cazul în care aceste argumente nu sunt suficiente, redau câteva citate din Ioan Mihai Pacepa care descriu „personalitatea marcantă” a lui Vasile Milea, într-adevăr demnă de cea a unui erou:

„Pe ringul de dans, generalul Vasile Milea abia își mai putea menține echilibrul, deoarece țopăia cu una dintre solistele ansamblului artistic al Ministerului de Interne, iar mâna lui dreaptă se afla în interiorul bluzei acesteia. Era bine „uns”, ca de obicei. Milea, comandantul militar al organizației paramilitare Gărzile patriotice, putea fi văzut de obicei mai degrabă beat decât treaz. […] El era, totuşi, cea mai bună sursă de informaţii a Elenei în cadrul Ministerului Apărării şi principalul ei protejat acolo”.

Într-o petrecere bahică ținută în cluburile exclusiviste ale Securității cu produse de lux importante pentru „elita” țării, Milea își demonstrează devotamentul pentru Elena Ceașescu:

Generalul Olteanu plângea în liniște pe pian, în timp ce generalul Milea se clătina pe un scaun, încercând să sărute portretul Elenei agățat pe perete”.

În cazul aproape inimaginabil în care responsabilii cu numirea străzilor și-ar da seama de afrontul adus piteștenilor și ar vrea să dea alt nume pieței centrale, le amintesc că Petre Țuțea a fost argeșean. Asta în cazul în care sunt în pană de idei…

DEZBATEREA.RO