Logo

Cu nedumerire, despre terorism şi caricaturi

Nu pot să nu mă întreb. 

Alt subiect de caricatură nu găseau? 

Trebuia să fie neapărat bărbosul ăla pe care ei îl consideră sfânt sau dumnezeu pe pământ? 

Mai ales că s-a mai murit, în lume, pentru astfel de caricaturi.

OK, de acord. Libertatea de exprimare. Noi, europenii, suntem liberi. Iar libertatea noastră este frumoasă. Acceptăm toate religiile, îi acceptăm pe atei, tolerăm lesbienele şi homosexualii, chiar dacă nu ne place de unii, asta nu înseamnă că punem mâna pe mitralieră să-i împuşcăm. Îi lăsăm în ale lor, iar noi mergem la ale noastre.

Dacă ştim că îl iubesc pe bărbosul ăla, dacă înţelegem că îi enervează cumplit să-l caricaturizăm, de ce o mai facem? Se presupune că noi, acum, suntem într-un stadiu în care înţelegem foarte bine lucrurile. Avem un nivel superior de înţelegere. Suntem europeni. Asta ar fi trebuit să ne ajute să evităm astfel de subiecte. Sunt atâtea alte subiecte care pot fi caricaturizate. 

Dacă le luăm la mişto simbolurile, nu-i vom învăţa libertatea şi toleranţa. Cel mult îi vom determina să pună mâna pe mitralieră. Oare nu se ştie deja? Oare nu ştim asta? 

Chiar şi la noi, europenii, libertatea şi toleranţa au venit după inchiziţie, după ura de clasă, după ura de rasă, după fel de fel de războaie şi orori. Şi nici acum nu suntem siguri - foarte siguri - că suntem buni şi toleranţi.

Acum, ca să cad în teoria conspiraţiei - vorba cuiva foarte simpatic de pe net - oare, a mai fost descoperit un zăcământ de petrol şi era nevoie de un act terorist care să justifice ulterioare intervenţii armate anti-teroriste?

Revenind.

Chiar şi eu, un ins banal, mă simt ataşat de simbolurile ţării mele. Îl iubesc pe Ciprian Porumbescu pentru că a compus "Balada", îl iubesc pe Mihai Eminescu pentru că a scris "Odă în metru antic", îl iubesc enorm pe Brâncuşi, pentru că a sculptat păsările. 

Nu mi-ar plăcea să-i văd terfeliţi într-o revistă de satiră.

Nu. Nu aş pune mâna pe mitralieră. 

Dar nu mi-ar plăcea să-i văd terfeliţi pe aceia care mi-au oferit o melodie pe care să plâng, un vers la care să meditez, o aripă abstractă care să mă facă să zbor.   

DEZBATEREA.RO